All Dogs Go To Heaven

Am un prieten bun. Un catel pe care, acum mai bine de 10 ani, cand am plecat de la mama de acasa, am crezut ca l-am lasat acolo. Scapasem de iesitul afara, doar noi doi si-o tigara, de rosul sosetelor, de alergatul mingii, de dormitul pe picioarele mele sau langa mine in pat, mai ales daca veneam cu vreo fata.

Astazi mi-a spus sora-mea ca mai are o luna. O tumore la maxilar, incurabila. M-a busit plansul, si inca mai gasesc lacrimi, pentru ca eu nu l-am lasat niciodata. A fost mereu cu mine, in ganduri, in suflet, in amintiri... pana si in parolele mele.

Taz e prietenul meu si pana acum putini au stiut asta. Si mai frumos e ca el doar se bucura atunci cand ma vede, lasand la o parte reprosurile pe care mi le-ar putea face: ca ma vede rar, ca abia il bag in seama, ca voi nu stiti cine este el...

Taz e prietenul meu.