30 July 2010
29 July 2010
28 July 2010
A day maker
Am fost pornit inca de ieri sa scriu despre centura nord, despre imbecilitatea autoritatilor si incompetenta CNADNR, despre cum o sa am nevoie de elicopter ca sa ajung acasa (sau sa merg la serviciu prin Pitesti/Targoviste). Dupa ziua de luni cel mai probabil frustrarea o sa explodeze si-o sa aflati atunci :p.
Deocamdata, iata ceva care sa ne faca ziua:
Deocamdata, iata ceva care sa ne faca ziua:
27 July 2010
Baietel, ce vrei sa fii cand te faci mare?
Cand aveam cativa anisori, proclamam cu tarie ca eu vreau sa fiu gunoier cand o sa ma fac mare. Fascinat de mecanica si zgomotul masinii de gunoi, am visat roti dintate pana am ajuns la Politehnica.
Astazi, am primit un citat in Yahoo Mail: Bursa este un mod de a lua banii oamenilor care se cred destepti. Pentru prosti se foloseste Loto.
Totusi, mie mi se pare ca cel mai tare e guvernul - ca ia bani si de la noi, si de la bursa, si de la loto.
Cand ma fac mare vreau sa fiu Guvern.
.
Astazi, am primit un citat in Yahoo Mail: Bursa este un mod de a lua banii oamenilor care se cred destepti. Pentru prosti se foloseste Loto.
Totusi, mie mi se pare ca cel mai tare e guvernul - ca ia bani si de la noi, si de la bursa, si de la loto.
Cand ma fac mare vreau sa fiu Guvern.
.
26 July 2010
Week-end frumos
Week-end-ul a fost ok. Daca trecem cu vederea ca e a doua saptamana cand avionul nostru nu se ridica. Dar asta e o poveste pentru cand se va intampla :)
Asadar:
Sambata cu Tiramisu de la Casa Myt, Serpi de Jeleu, Cheese Cake si Film:
Duminica cu psk, prieteni si meci:
Asadar:
Sambata cu Tiramisu de la Casa Myt, Serpi de Jeleu, Cheese Cake si Film:
Duminica cu psk, prieteni si meci:
22 July 2010
Zmeul in tricou galben
Dialogul dintre Contador si Schleck de pe Tourmalet mi-a adus aminte de un banc, vechi dar simpatic:
Lance, please forgive me
Am gresit de doua ori.
Prima oara atunci cand am crezut ca e ok sa merg in Le Tour cu steagul Luxemburgului. Chiar si pentru o etapa, a fost prea mult. Asa cum spectacolul din F1 a murit cu Senna, tot asa si spectacolul din Tur a cazut cu Lance. Drept urmare, pana la urmatorul ciclist real, voi face tururile viitoare cu steagul american.
Prima oara atunci cand am crezut ca e ok sa merg in Le Tour cu steagul Luxemburgului. Chiar si pentru o etapa, a fost prea mult. Asa cum spectacolul din F1 a murit cu Senna, tot asa si spectacolul din Tur a cazut cu Lance. Drept urmare, pana la urmatorul ciclist real, voi face tururile viitoare cu steagul american.
Little Brother
Inca nostalgic dupa Banciu, Naum si Lance, voi arbora steagul Luxemburgului. Asa va arata ziua mea de azi:21 July 2010
The Cranberries Live in Bucuresti
Aseara am fost cu Psk si prieteni la un concert. Mi-a provocat o stare de bine. Am simtit atmosfera, am vazut niste baieti foarte talentati in formatie, chiar daca nu s-au evidentiat prin solo-uri si n-au fost prezentati, si am mai vazut o doamna de 39 de ani cu o voce superba, o pofta de viata extraordinara, cu intelepciune vis-a-vis de casatorie si parinti si cu o slabiciune adorabila pentru pustoaice sub 5 ani (mai multe aici). Nu am putut trage nici un cadru, insa multumesc youtube si celor care s-au bucurat pe langa mine:
Pentru suflet
Am primit un mail de tipul "Daca nu trimiti in 6 minute ti se va intampla ceva rau..." Ma bucur ca am reusit sa trec peste tentatia de a-l sterge si l-am citit. Intre mesajele alarmante despre ceea ce ar putea sa mi se intample daca nu-l raspandesc catre un numar exact de prieteni, am gasit cateva lucruri foarte dragute pentru suflet. Fiecare ia ce vrea:
19 July 2010
La Multi Ani, Creata!
Taz e prietenul tau.
Si e ok, pentru ca toti cainii ajung in rai. Daca nu s-ar termina, probabil ca viata nici nu ar incepe, asa ca ma bucur pentru tine ca ai asa un prieten bun.
Si ce cadou mai bun decat ca si anul asta, dupa ziua ta, s-a bucurat cand ai ajuns acasa?
Si e ok, pentru ca toti cainii ajung in rai. Daca nu s-ar termina, probabil ca viata nici nu ar incepe, asa ca ma bucur pentru tine ca ai asa un prieten bun.
Si ce cadou mai bun decat ca si anul asta, dupa ziua ta, s-a bucurat cand ai ajuns acasa?
All Dogs Go To Heaven
Am un prieten bun. Un catel pe care, acum mai bine de 10 ani, cand am plecat de la mama de acasa, am crezut ca l-am lasat acolo. Scapasem de iesitul afara, doar noi doi si-o tigara, de rosul sosetelor, de alergatul mingii, de dormitul pe picioarele mele sau langa mine in pat, mai ales daca veneam cu vreo fata.
Astazi mi-a spus sora-mea ca mai are o luna. O tumore la maxilar, incurabila. M-a busit plansul, si inca mai gasesc lacrimi, pentru ca eu nu l-am lasat niciodata. A fost mereu cu mine, in ganduri, in suflet, in amintiri... pana si in parolele mele.
Taz e prietenul meu si pana acum putini au stiut asta. Si mai frumos e ca el doar se bucura atunci cand ma vede, lasand la o parte reprosurile pe care mi le-ar putea face: ca ma vede rar, ca abia il bag in seama, ca voi nu stiti cine este el...
Taz e prietenul meu.
Astazi mi-a spus sora-mea ca mai are o luna. O tumore la maxilar, incurabila. M-a busit plansul, si inca mai gasesc lacrimi, pentru ca eu nu l-am lasat niciodata. A fost mereu cu mine, in ganduri, in suflet, in amintiri... pana si in parolele mele.
Taz e prietenul meu si pana acum putini au stiut asta. Si mai frumos e ca el doar se bucura atunci cand ma vede, lasand la o parte reprosurile pe care mi le-ar putea face: ca ma vede rar, ca abia il bag in seama, ca voi nu stiti cine este el...
Taz e prietenul meu.
16 July 2010
15 July 2010
Lectia de Politica
Am primit un mail pe care-l gasesc foarte interesant si pe care-l supun atentiei tuturor celor care considera ca inainte era mai bine sau ca impozitarea diferentiata este benefica:
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar, odata a picat o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea egala!
Profesorul le-a spus, “OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.
Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un 8. Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o “pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin. Media celui de-al doilea test a fost 5! Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 (picat). Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul ar fi picat in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
“Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru acel lucru, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste exact pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva. Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o."
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar, odata a picat o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea egala!
Profesorul le-a spus, “OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.
Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un 8. Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o “pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin. Media celui de-al doilea test a fost 5! Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 (picat). Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul ar fi picat in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
“Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru acel lucru, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste exact pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva. Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o."
Iluzia Diferentei
De cele mai multe ori ma trezesc enervat de trafic. De oameni care fac diverse si pe care-i etichetez repede: bizoni, nesimtiti, prosti, incepatori, tolomaci... lista poate continua.
De cele mai multe ori ma trezesc enervat de stirile politice. De decizii aberante, aritmetice, de propaganda, de praful aruncat in ochii oamenilor. Am renuntat astfel sa ma mai uit la stiri, atunci cand am realizat ca totul e doar un spectacol, ca lucrurile se intampla in spate.
Discutam la un meci si-o bere cu un prieten regasit. In anii care au trecut peste noi, el s-a dus spre presa, unde a incercat sa faca bine.Este singurul in masura sa decida daca a reusit sau nu. Eu doar l-am auzit spunand "Am scris articol foarte bine documentat. Cu dovezi atasate, cu tot ce trebuie. Reactia? Nimic! Nimic, mah, nimic! Liniste totala!" Pentru mine concluzia a fost: "M-am saturat sa fiu filtrul de mizerie al societatii... merge o vreme, insa dupa un timp nu mai poti, te infunzi."
Pentru ca traim intr-o tara care dupa ce ca are legi proaste, nici nu le aplica. Am vazut tone de ilegalitati in trafic ale politiei rutiere. Am vazut motociclist pe trotuar depasind masina politiei, in care era cineva care nu i-a spus nimic. Am auzit de politisti anchetati penal pentru ca au tras cu arma de foc din dotare dupa suspect. Pai daca n-au voie, mai bine sa le dea cate o prastie, sau cate un bumerang. Sunt si ieftine si eco. Concluzia la care am ajuns intr-un acord deplin cu prietenul meu este ca in Romania nu exista law enforcement.
Drept urmare, ma tot gandesc ce as putea face eu ca sa misc lucrurile in mai bine. Cum as putea sa-mi traiesc viata de zi cu zi, astfel incat sa ne pot ajuta, pe noi toti, sa fim mai ok. Mi-am dat seama ca modalitatea mea de manifestare cetateneasca este respectarea regulilor. Sa nu trec strada pe rosu chiar daca e liber; sa semnalizez chiar si pe stradutele de acasa; sa ma incadrez pe banda potrivita din timp; sa stau la coada chiar daca exista "scurtaturi" pe benzile alaturate; sa las oameni sa intre desi am prioritate; sa nu arunc gunoi pe strada - si tot asa. Am observat insa ca atunci cand vad ca fac asta si altii trec pe langa mine, ma frustrez un pic. Si acumulez, pana cand ajung sa explodez, fie prin pomenirea sexuala a stramosilor unui bizon, fie prin episoade de tipul "Cucoana! Pentru stanga trebuie sa stai pe cealalta banda! Eram si noi aici!".
Si frustrarea exista probabil pentru ca, in adancul meu, stiu ca diferenta pe care eu o fac insistand pe respectarea regulilor nu este altceva decat o iluzie.
Cand voi afla ce pot face cu adevarat pentru a ne fi mai bine, va voi spune. Sper ca nu ma veti vota.
De cele mai multe ori ma trezesc enervat de stirile politice. De decizii aberante, aritmetice, de propaganda, de praful aruncat in ochii oamenilor. Am renuntat astfel sa ma mai uit la stiri, atunci cand am realizat ca totul e doar un spectacol, ca lucrurile se intampla in spate.
Discutam la un meci si-o bere cu un prieten regasit. In anii care au trecut peste noi, el s-a dus spre presa, unde a incercat sa faca bine.Este singurul in masura sa decida daca a reusit sau nu. Eu doar l-am auzit spunand "Am scris articol foarte bine documentat. Cu dovezi atasate, cu tot ce trebuie. Reactia? Nimic! Nimic, mah, nimic! Liniste totala!" Pentru mine concluzia a fost: "M-am saturat sa fiu filtrul de mizerie al societatii... merge o vreme, insa dupa un timp nu mai poti, te infunzi."
Pentru ca traim intr-o tara care dupa ce ca are legi proaste, nici nu le aplica. Am vazut tone de ilegalitati in trafic ale politiei rutiere. Am vazut motociclist pe trotuar depasind masina politiei, in care era cineva care nu i-a spus nimic. Am auzit de politisti anchetati penal pentru ca au tras cu arma de foc din dotare dupa suspect. Pai daca n-au voie, mai bine sa le dea cate o prastie, sau cate un bumerang. Sunt si ieftine si eco. Concluzia la care am ajuns intr-un acord deplin cu prietenul meu este ca in Romania nu exista law enforcement.
Drept urmare, ma tot gandesc ce as putea face eu ca sa misc lucrurile in mai bine. Cum as putea sa-mi traiesc viata de zi cu zi, astfel incat sa ne pot ajuta, pe noi toti, sa fim mai ok. Mi-am dat seama ca modalitatea mea de manifestare cetateneasca este respectarea regulilor. Sa nu trec strada pe rosu chiar daca e liber; sa semnalizez chiar si pe stradutele de acasa; sa ma incadrez pe banda potrivita din timp; sa stau la coada chiar daca exista "scurtaturi" pe benzile alaturate; sa las oameni sa intre desi am prioritate; sa nu arunc gunoi pe strada - si tot asa. Am observat insa ca atunci cand vad ca fac asta si altii trec pe langa mine, ma frustrez un pic. Si acumulez, pana cand ajung sa explodez, fie prin pomenirea sexuala a stramosilor unui bizon, fie prin episoade de tipul "Cucoana! Pentru stanga trebuie sa stai pe cealalta banda! Eram si noi aici!".
Si frustrarea exista probabil pentru ca, in adancul meu, stiu ca diferenta pe care eu o fac insistand pe respectarea regulilor nu este altceva decat o iluzie.
Cand voi afla ce pot face cu adevarat pentru a ne fi mai bine, va voi spune. Sper ca nu ma veti vota.
14 July 2010
Te iubesc
Exista lucruri care ma fac sa-mi dau seama ca nu spun suficient de des sau de tare "Te iubesc!".
13 July 2010
Diva si Romanul Fotbalist
Azi, Marti 13 iulie, dimineata, stirile ProTV.
O stimata domnisoara, care probabil ca ar innebuni daca n-as recunoaste-o pe strada, pe care sincer va spun ca nu stiu cum o cheama, pe canapeaua lui Maruta. Nu ma intrebati pe mine de ce era episodul din emisiunea lui Maruta la stiri, Mihai stie.
Revenim. Nu prind stirea de la inceput, ci doar ultima parte, in care diva isi marturiseste libertatea in gandire. Si anume ca nu o deranjeaza deloc faptul ca prietenul/iubitul ei, roman fotbalist din cate am inteles, se duce cate-o noapte, doua cu altele. Ca s-o citez: Se duce, isi bate joc de ele, isi face nevoile si dupa aia tot la mine se intoarce.
Ma gandesc ca fotbalul romanesc este intr-o stare jalnica, pentru ca am identificat urmatoarele variante:
O stimata domnisoara, care probabil ca ar innebuni daca n-as recunoaste-o pe strada, pe care sincer va spun ca nu stiu cum o cheama, pe canapeaua lui Maruta. Nu ma intrebati pe mine de ce era episodul din emisiunea lui Maruta la stiri, Mihai stie.
Revenim. Nu prind stirea de la inceput, ci doar ultima parte, in care diva isi marturiseste libertatea in gandire. Si anume ca nu o deranjeaza deloc faptul ca prietenul/iubitul ei, roman fotbalist din cate am inteles, se duce cate-o noapte, doua cu altele. Ca s-o citez: Se duce, isi bate joc de ele, isi face nevoile si dupa aia tot la mine se intoarce.
Ma gandesc ca fotbalul romanesc este intr-o stare jalnica, pentru ca am identificat urmatoarele variante:
- romanul fotbalist cu pricina nu-si permite un grup sanitar, din moment ce isi face nevoile noaptea, in alta parte
- diva de dorobanti e ma-sa; pentru ca mama e singura femeie la care te intorci mereu, indiferent pe unde-ai umblat; ceea ce-ar da un nou sens expresiei s-o *** pe ma-ta; daca faci abstractie de plasticul din bustul ei si de stilul vestimentar, probabil ca merge o tura.
- romanul fotbalist nu mai face sex in mod obisnuit; el vine acasa, joaca tabinet, citeste (vai! da! citeste!), ajuta diva la pedichiura, ii perie bishonul (minte de canal!)... dar atat; la intervale regulate (hmmm) il apuca nevoile si se duce sa-si bata joc de ele
- romanul fotbalist nu mai are parte de femei de calitate - el trebuie sa se duca in vecini ca sa-i bata joc de cineva, iubita lui ori nu stie, ori nu vrea, ori nu poate; nasol fara sentiment...
Ar fi fain un sondaj:
Care dintre variantele de mai sus este cea mai veridica? Acceptam raspunsuri multiple.
Disclaimer:
Cristi Chivu, Mirel Radoi, Ovidiu Petre si alti cativa (puteti completa voi lista) nu sunt romani fotbalisti, ci fotbalisti profesionisti. Care sunt si romani. Parerea mea.
12 July 2010
Octopus Salad with Oregano Oil
Am tinut cu Germania. Si apoi cu Olanda. In textul de mai jos, pentru a avea un minim de satisfactie, am inlocuit: Greeks cu Germans, Green Olives cu Potatoes, Raki cu Jagermeister si Ouzo cu Beer.
Germans eat a lot of octopus, and a cold octopus salad is a common meze (appetizer) served with jagermeister or beer, the local drinks. This is my take on the classic, which uses olive oil infused with fresh oregano as well as potatoes steeped in bitter Seville orange juice.
Prep Time: 3 hours, 15 minutes
Total Time: 3 hours, 15 minutes
Ingredients:
- 1 large octopus named PAUL (or 4 small ones, not the baby ones, named P, A, U and L)
- The tops from a fennel bulb
- 1 sprig of fresh rosemary
- 4-5 bay leaves
- 1 large bunch of fresh oregano
- 1/2 cup olive oil
- Juice of a lemon
- 1 T. tiny capers
- salt
Preparation:
Cook the Paul the octopus. Thaw and blanch in boiling water for 1 minute. Cut off the head, then put the legs in a brazier or a shallow ovenproof pot or pan that has a lid. Add all but a few sprigs of the fennel tops, bay leaves and rosemary, then nestle the legs on top of them. Cover the pot and bake in a 200-degree oven for up to 3 hours; you will only need 2 hours if you are using small octopi.
Meanwhile, make the oregano oil. Finely chop all but a few sprigs of the oregano and place in the bowl of a food processor. Add the oil and process at high speed until it is smooth, at least 3 minutes. Scrape the sides from time to time. Drain the oil through a cheesecloth into a bottle or some other container. It will keep for a week or two.
Finely chop the remaining fennel tops and the remaining oregano.
When the octopus is done, let it cool, then toss it with enough of the oregano oil to coat nicely -- be pretty liberal with it -- then mix in the lemon juice, herbs, salt and the capers.
Serve with potatoes and beer.
Sursa retetei originale: About.com: Fish & Seafood Cooking
09 July 2010
It's Friday! | Muzica vs Zgomot
Rutina radioului pornit mereu in masina cu care fac in medie peste doua mii de km lunar m-a ajutat sa ignor muzica, sa tratez ceea ce aud ca un zgmot de fond obisnuit, care trebuie sa fie acolo. Ba chiar, la anumite momente, am ajuns sa opresc radioul pentru a avea o calatorie mai relaxata.
Saptamana asta mi-am amintit ca-mi place muzica. Mi-am amintit formatii si piese preferate, versuri si acorduri care ma fac sa vibrez. Marti am ascultat trei albume si m-am manifestat fizic pana cand mi-am pierdut suflul (la 95 kg nu dureaza prea mult... :p). Si a fost atat de bine!
Asadar, sa vibrez!
Saptamana asta mi-am amintit ca-mi place muzica. Mi-am amintit formatii si piese preferate, versuri si acorduri care ma fac sa vibrez. Marti am ascultat trei albume si m-am manifestat fizic pana cand mi-am pierdut suflul (la 95 kg nu dureaza prea mult... :p). Si a fost atat de bine!
Asadar, sa vibrez!
08 July 2010
07 July 2010
06 July 2010
Zambete
Traim vremuri interesante. Vremuri in care multi dintre noi sunt nevoiti sa-si ia cate doua joburi sau sa munceasca minim 12 ore / zi pentru a putea merge mai departe, in speranta pastrarii aceluiasi ritm si nivel de trai.
Exista si cei care nu au posibilitatea de a extinde zona de efort, din motive ce pot tine de sanatate, expertiza, varsta etc. Desi scuzele de multe ori le estompeaza, motivele exista.
Indiferent de salarii, rate, concedii sau necesitatea asigurarii mesei de maine, exista cei norocosi. Norocosi pentru ca traim si suntem constienti de asta. Da, ma bucur sa ma laud ca sunt aici. In timp de criza, sunt pus in fata unui nou inceput promitator si ma uit cu incredere la succesul viitor. Drumul nu este pavat cu aur si diamante. Drumul nu merge singur. De altfel, niciodata nu o va face. Blestemate benzi rulante din aeroporturi! Ne ajuta sa uitam ca indiferent cum arata drumul, el nu va merge in locul nostru.
Drumul meu are zambete. Sunt peste tot, mai pretioase decat nestematele si cainii cu covrigi in coada. Drumul meu a avut mereu zambete. Acum le vad. Sunt zambete la mama si la tata, sunt la Psk, sunt acasa, sunt la prieteni, sunt pe strada si oriunde merg. Ma asteapta zambete inainte, iar tot ce trebuie sa fac eu este sa le vad si sa le primesc. Nu-i fain? :)
In perioada "folkista" am facut parte dintr-un grup frumos, cu care repetam diferite piese. Preferata rapsodului era Balada fulgerata de vant. Unul dintre baieti, un tip care nu vorbea mult dar atunci cand o facea merita sa-l asculti (salut, Teo!) ii recomanda constant Visine (solutie pentru ochi). Am avut nevoie de zece ani pentru a incepe sa-mi tratez vederea :). Vad zambetele din jur, si le primesc.
Mai departe, vom vedea.
Balada, in ritmul in care-o cantam si noi:
Exista si cei care nu au posibilitatea de a extinde zona de efort, din motive ce pot tine de sanatate, expertiza, varsta etc. Desi scuzele de multe ori le estompeaza, motivele exista.
Indiferent de salarii, rate, concedii sau necesitatea asigurarii mesei de maine, exista cei norocosi. Norocosi pentru ca traim si suntem constienti de asta. Da, ma bucur sa ma laud ca sunt aici. In timp de criza, sunt pus in fata unui nou inceput promitator si ma uit cu incredere la succesul viitor. Drumul nu este pavat cu aur si diamante. Drumul nu merge singur. De altfel, niciodata nu o va face. Blestemate benzi rulante din aeroporturi! Ne ajuta sa uitam ca indiferent cum arata drumul, el nu va merge in locul nostru.
Drumul meu are zambete. Sunt peste tot, mai pretioase decat nestematele si cainii cu covrigi in coada. Drumul meu a avut mereu zambete. Acum le vad. Sunt zambete la mama si la tata, sunt la Psk, sunt acasa, sunt la prieteni, sunt pe strada si oriunde merg. Ma asteapta zambete inainte, iar tot ce trebuie sa fac eu este sa le vad si sa le primesc. Nu-i fain? :)
In perioada "folkista" am facut parte dintr-un grup frumos, cu care repetam diferite piese. Preferata rapsodului era Balada fulgerata de vant. Unul dintre baieti, un tip care nu vorbea mult dar atunci cand o facea merita sa-l asculti (salut, Teo!) ii recomanda constant Visine (solutie pentru ochi). Am avut nevoie de zece ani pentru a incepe sa-mi tratez vederea :). Vad zambetele din jur, si le primesc.
Mai departe, vom vedea.
Balada, in ritmul in care-o cantam si noi:
05 July 2010
Neamtu' rules
URAAAA!
In sfarsit imi ies si mie niste pronosticuri mari :p De la nebunia Serbia-Germania 1-0 am dat-o de gard ori de cate ori am prezis ceva "in afara curentului". Ei bine, de data asta am mizat pe Olanda si Germania si sunt happy. M-am gandit ca nemtii nu au obiceiul sa faca mai mult de un pas gresit si pana acum mi-a iesit.
In WW2 a fost nevoie de Franta, Anglia, URSS si SUA pentru a-i scoate pe nemti de pe drumul lor. Nu discut nebunia care a generat drumul. Doar mi se pare funny ca acum au mai ramas Spania (de cate ori poate ulciorul sa mearga la apa?) si Olanda/Uruguay.
Cel putin la fotbal, ramane de validat ca e Deutchland uber alles.
Sa-i vedem apoi cum stau cu drumurile, industria, protectia sociala, cultura etc.
In sfarsit imi ies si mie niste pronosticuri mari :p De la nebunia Serbia-Germania 1-0 am dat-o de gard ori de cate ori am prezis ceva "in afara curentului". Ei bine, de data asta am mizat pe Olanda si Germania si sunt happy. M-am gandit ca nemtii nu au obiceiul sa faca mai mult de un pas gresit si pana acum mi-a iesit.
In WW2 a fost nevoie de Franta, Anglia, URSS si SUA pentru a-i scoate pe nemti de pe drumul lor. Nu discut nebunia care a generat drumul. Doar mi se pare funny ca acum au mai ramas Spania (de cate ori poate ulciorul sa mearga la apa?) si Olanda/Uruguay.
Cel putin la fotbal, ramane de validat ca e Deutchland uber alles.
Sa-i vedem apoi cum stau cu drumurile, industria, protectia sociala, cultura etc.
02 July 2010
Dedicatie muzicala
La un moment dat, in programul de seara de la radio, intra un tip in direct:
- Buna ziua!
- Salut, esti in direct la XYZ FM! E vineri si petrecerea incepe! Te asculta o tara intreaga!!!
- Stiti ... eu am sunat ... pentru ca am gasit pe strada un portofel ...
- Asa ...
- ... cu acte pe numele Ion Vasile Ionescu - Popescu si suma de 5000 euro!
- Excelent! Sunt sigur ca vrei sa faci o fapta buna! Ascultatorii nostri sunt cei mai tari!
- Da, as vrea sa-i fac o dedicatie muzicala!
- Buna ziua!
- Salut, esti in direct la XYZ FM! E vineri si petrecerea incepe! Te asculta o tara intreaga!!!
- Stiti ... eu am sunat ... pentru ca am gasit pe strada un portofel ...
- Asa ...
- ... cu acte pe numele Ion Vasile Ionescu - Popescu si suma de 5000 euro!
- Excelent! Sunt sigur ca vrei sa faci o fapta buna! Ascultatorii nostri sunt cei mai tari!
- Da, as vrea sa-i fac o dedicatie muzicala!
01 July 2010
Subscribe to:
Posts (Atom)