La Multi Ani, Pisicoiule!

Ieri a fost ziua unui bun prieten. Unul dintre cei care apar de unde nu te-astepti si care stiu sa fie langa tine, sa asculte, sa zambeasca, sa dea.

O viata in plus

Am primit azi mailul de mai jos. Nu stiu daca e spam, daca e hoax, daca e prea devreme sau prea tarziu. Stiu ca trebuia sa vi-l arat, fara sa dau un exemplu sau sa va indemn sa faceti ceva.

From: GHETU Gabriela-Mirela [mailto:gabriela.ghetu@brd.ro]
Sent: 26 martie 2010 12:12
Subject:

Dragi colegi, prieteni, cunoscuti,

Indraznesc sa va contactez pentru a va cere ajutorul in ceea ce priveste starea de sanatate a colegei mele. Va rog sa ne ajutati sa facem publica povestea Ioanei si poate oamenii o vor ajuta. De cand lucrez impreuna cu ea, ne-am atasat, suntem aici ca intr-o familie. Apelam la voi in speranta ca cel putin ne veti indruma spre altcineva, veti transmite acest mesaj mai departe.
Aveti mai jos povestioara prietenei noastre.

Multumim tuturor pentru sprijinul acordat.

Va dorim sa aveti o zi minunata!

>>>>

Are 28 de ani. In aceasta vara trebuia sa se casatoreasca. Planurile de viitor, visele i-au fost spulberate intr-o clipa. Verdictul: tumoare pe creier. Lupta pentru viata este contracronometru. Singura ei sansa la viata este o operatie in Germania, care costa aproximativ 40 000 euro.

Este vorba de Ioana Roxana Trifan. Nu vrea sa abandoneze, vrea sa traiasca, vrea sa traiasca fara sa fie o povara pentru ceilalti. Vine în fiecare zi la serviciu chiar si dupa ce a aflat ca este bolnava . Zambeste pentru ca spera si crede in Dumnezeu. Spune ca ajutorul va veni pe cai nebanuite.

Sa o ajutam pe Ioana!

Contact:
Ioana Roxana Trifan 0742 257 717
Adrian Cucea 0752149 551
Mihaela Cristea 0721 402 558
Raluca Ganciu 0722 137 254

Conturi deschise pentru donatii:
TRIFAN IOANA ROXANA, CNP: 2820217270038.
Conturile au fost deschise la BRD Parcul Tineretului, Cal. Vacaresti nr. 276
Codul SWIFT BRDEROBU
RO 85 BRDE 441 SV 0051 2044 410 – LEI
RO 81 BRDE 441 SV 0051 2124 410 – EUR
RO 77 BRDE 441 SV 0051 2204 410 – USD

*In atasament regasiti un scan al RMN-ului. Dosarul a fost trimis in Germania, asteptam o estimare cat mai exacta a costului operatiei.


Multumim din suflet!
________________________________________

Gabriela Mirela GHEŢU
Responsabil Agentie
Agentia Parcul Tineretului
Calea Vacaresti, 276, sector 4, Bucuresti
Tel: +4021.330.80.14;
Mobil: +40746.242.431
Fax: +4021.330.80.23

It's Friday! | Nostalgie (3)

Copacul

"Bah, esti copac?" Am auzit expresia, n-am disecat-o niciodata. Habar n-am de unde vine si de ce are conotatii negative. Nu am nici macar rabdarea de a cerceta - nu asta e subiectul. Copacul este.

In ciuda aparentelor, copacul nu e singur. Iar eu cred ca nici nu moare. De la primul spirit, mugur, din momentul in care a prins o radacina, este langa soare, adieri, nori, vant, ploi calde si reci, furtuni si pasari, pisici si hamace, avioane si carabusi. Mai vine o toamna, apoi o iarna, apoi inverzeste din nou, infloreste si se bucura de primavara.

Copacul stie ca frigul nu tine la nesfarsit, stie ca iarna vine si ca are menirea ei. Asa cum si el, copacul, are drumul lui, crescand in fiecare an, facand mai multa umbra, mai multe frunze, mai multe fructe - intarindu-se si tinand si mai bine hamacul, vazand norii mai aproape, pisicile mai jos si avioanele mai bine. Oamenii il taie pentru a face o casa, a incalzi suflete si a ajuta viata sa mearga inainte. Copacul e viu, niciodata singur, tacut si bun, foarte bun.

Am inceput prin a inflori. Stiu ca florile de plastic sunt singurele care-s mereu falnice si verzi, cu petalele perfecte. Nu vreau sa fiu de plastic. Eu vreau sa fiu copac.

Oamenii stau

Cand aveam vreo 10 ani, una din distractiile indoor favorite era partida zilnica de sah cu tataie. Fara ca vreunul dintre noi sa fie maestru international, era dragut si antrenant. Copil fara limite si avid de afectiune, as fi vrut ca momentul sa nu se opreasca niciodata.

Tin minte cum, intr-o iarna, tataie a venit la noi sa aranjeze varza (stocul din cele doua butoaie de pe balcon). Asta era specialitatea lui. A urmat traditionala partida de sah, dupa care s-a ridicat sa plece. In ciuda insistentelor mele, n-a cedat - deh, o fi avut treaba. Am inventat in schimb un trick: i-am ascuns caciula de blana de care nu se dezlipea (design "Ceausescu"), gandindu-ma ca nu va pleca spre casa, prin ninsoare si frig, cu capul descoperit. Evident ca pe perioada cautarii eu am fost un ingeras care n-avea nicio legatura cu misterioasa disparitie. Ei bine, in cele din urma a plecat. L-am vazut de la geamul camerei mele, cu capul descoperit, in drum spre casa, prin ninsoare si frig. Am alergat cu caciula in mana, dar era tarziu. Tataie a racit atunci, si a fost la pat zile bune. Imaginea omului batran si trist, dezgolit in frig, printre fulgi, mai vine si azi si-mi provoaca lacrimi.

De multe ori, daca nu lasam oamenii sa plece le facem si ne facem mai mult rau. Pentru ca dragoste inseamna respect, e important sa respectam dorintele celorlalti. Oamenii pleaca, atunci cand vor ei, unde vor ei. Deal with it, it's a fact. Si noi plecam, am plecat sau vom pleca in diferite momente. Oameni suntem. Pastram poze, insemnari, amintiri de tot felul, ascundem caciuli sau manipulam, insa totul e fara folos. Tataie a plecat de tot, acum 7 ani. Mamaie l-a urmat anul acesta. Probabil ca atunci cand le voi respecta dorinta, imaginea de iarna nu va mai provoca lacrimi.

Cealalta parte a discutiei este mult mai scurta, dar si cea mai draguta. Pentru ca oamenii se mai si intorc. Dupa ce tataie a scapat de raceala, am mai jucat sah luni bune, in fiecare zi. Pot fi plecati o secunda sau ani intregi. Fiecare avem drumul nostru si stiu cel putin un caz in care oameni buni s-au reintalnit peste ani, la fel de frumosi dar cu mai multa dragoste.

Si inca ceva - ca sa plece, oamenii trebuie sa aiba de unde. Asa ca pana cand vor pleca, peste un minut, un an sau o viata, ei sunt langa noi.

Eu imi propun sa-mi tin ochii deschisi, pentru a vedea si pretui oamenii care stau langa mine.

Martea cu trei ceasuri rele

Bunica-mea zicea mereu ca martea sunt trei ceasuri rele. Fatalitate! Cred ca daca le-ai cauta le-ai gasi pana si in cea mai linistita duminica. Tin minte ca atunci cand a fost tsunami in Asia m-am trezit c-un sentiment rar de bine. Relaxat eram si in 9/11.

Eu am o teorie un pic diferita, care spune ca, pentru oamenii doar un pic liberi, martea este (sa-mi fie scuzat) cea mai de rahat zi (n.a. pentru copii se va traduce Turkish Delight :p). Ma gandesc asa:

• vineri: e deja week-end
• sambata, duminica: liber
• luni: inca nu te-ai trezit
• marti: te trezesti si esti constient ca esti la munca
• miercuri: trebuie sa vina week-end-ul
• joi: maine e vineri...

ceea ce demonstreaza fara tagada ca martea e cea mai.

Pentru a contracara si ca sa recuperez nostalgia de vineri, vezi clipul de mai jos :

Vila la marginea Bucurestiului

Bucuresti, capitala europeana.

Cu periferii europene, zone rezidentiale cu vilisoare cochete ale clasei de mijloc. Remember "Picket Fences" ? A fost si-un serial. Da...

Revenim:

• Casa, cu etaj la extensie de credit, cu chibzuiala iese ceva mai mica (se simte la gaze).
• Strada cu Noroi si Praf ramase acolo de ani (probabil monumente istorice la fel ca piatra de pe Aviatorilor), la fel si-n Sectorul 1 si-n Chitila
• Gardul de 2m inaltime - dupa plac, din beton sau tabla
• Vecinul ce eludeaza gardul deschizand poarta pentru a te intreba "Da' ce faceti aici? Ce frumos o sa fie !" (asta daca nu inchizi poarta cu cheia, caz in care esti "ciudatul ala" :p)
• Cazmaua. Lopata. Grebla. Sapa. Electrica daca ai avut un pic de noroc, cu motor daca ai fi fost alesul Domnului. Noi nu suntem.
• Gazon de la Brico. Cu un pic de atentie si calcul, are si ingrasamant.
• Furtun, pistol, mufe.
• Dale de pavat curtea.
• Ceva nisip.
  
• Manusi.
  
• Seminte de flori si bulbi.
• 2 zile de munca in 3-4 oameni.
• Spate si picioare praf pentru toti. Mai putin pentru catea.
  
• Masaj. Hmmm :)))

Bucurestiul e la tara. Deh - asta e tara pe care-o avem. Da' stii ceva?
Vecina a avut dreptate. Mama ce frumos o sa fie!

Si inca ceva: Aseara, aerul mirosea frumos. A pamant ud si-a efort cu folos.

Suntem noi urmasii Romei?

Am ramas cu gandul la cauza in care Romania competitioneaza Ungaria la numarul de fani in Facebook, din ale carei comentarii care am desprins din nou inversunarea importriva maghiarilor. Iti aduci aminte ce isterie au creat meciurile nationalei de fotbal impotriva vecinilor nostri de la vest? Era vremea Romaniei lui Hagi, cand Ungaria abia scotea capul si cred ca-i bateam si cu un picior legat - stadioanele au fost pline ochi. Mai recent, CFR Cluj - Steaua, striga ofensator galeria din Bucuresti: "Ro-ma-nia!" Baietii din politica din centrul tarii voteaza legi neconstitutionale, incercand sa oficializeze maghiara si sa incapaciteze si mai mult tinerii care ar vrea la lucreze la Bucuresti, Timisoara sau Constanta.

Aici e punctul in care am avut tendinta de-a renunta la acest post, gandidu-ma ca va fi folosit pentru a fi fluturat pe la nas "bozgorilor". Bine ca n-are cine :P

Paranteza: S-a gandit cineva cum se simt de fapt maghiarii din Romania? Nu cei politici, cei cei care traiesc intr-o tara care-i condamna si care atunci cand se duc in Ungaria sunt dispretuiti ca romani... cum palaria mea sa nu fii agresiv in manifestarea identitatii tale?! Pe de alta parte, biserica romaneasca din Roma e super cool, nu?

Asadar, adunandu-ma catre subiectul zilei, imi doresc doar sa deschid o usa catre alta abordare a istoriei noastre, un pic diferita fata de ceea ce ni s-a predat in scoli, unde am invatat ca ne tragem din "Traian si Decebal". Pentru documentare am gasit Dacia.org sau Kogaionon.info. Daca stii si alte surse serioase, please share (as "Sharing is Caring").

Citind "Trebuie sa recunoastem ca [...] noi am fost cei mai inteligenti, cel putin in antichitate; in 165 de ani, fara ca romanii sa ocupe 86 la suta din teritoriul Daciei, toti dacii au invatat latina la perfectie, renuntind cu demnitate sa-si mai foloseasca limba lor… barbara. Asa am putut noi sa devenim demni urmasi ai Romei. Acest adevar il invatam in scoli, licee, universitati." (sursa: Dr. Napoleon SAVESCU), ma preocup sa gasesc raspunsuri la o serie de intrebari:

• cum se face ca atunci cand au negociat conditiile capitularii, dacii si romanii nu au avut nevoie de translatori?
  
• de ce romanizarea nu a reusit in insula Malta (ocupata pentru 1088 ani), in Grecia (641 ani) sau Egipt (425 ani)?
• cum de apa, aer, rau, soare, sarpe, pasare seamana mai mult cu cuvintele din sanscrita, si exista pareri confom carora aqua, aeris, rivus, sol, serpens, passer sunt derivate si nu origine?
• exista vreo legatura intre steagul dacic si Kukulkan?
• cat este realitate si cat speculatie in "claim"-ul cum ca civilizatia antica europeana a fost de fapt tracica, cu centrul in spatiul ce delimiteaza azi Romania?

N-am nimic cu nimeni, mai ales cu romanii (m-as supra-evalua gandindu-ma ca ma supar pe o civilizatie :p) - as prefera sa vad in jurul meu macar infrastructura romana in detrimentul obiceiurilor fanariote - insa am o curiozitate vis-a-vis de originea noastra, pe care as dori sa o validez cu ajutorul celor doi cititori ai blogului. Asadar, de unde crezi ca venim?

Motanul imi va comunica telepatic parerea lui - btw, cauta etimologia cuvantului "pisica" - e fun.

Ai rabdare?

Misiune. Viziune. Valori. Strategie. In lumea acaparata de business de azi, sunt cuvinte pe care majoritatea le folosesc - unii stiu ce vorbesc si le cred, altii doar incearca sa dea bine; sa-i judece cine se simte in masura. De obicei, sunt termeni care implica o abordare pe termen lung si mediu, care presupun o planificare la care lumea adera si pe care-o aplica. Presupun un angajament. Si ma gandeam deunazi ca lipsa noastra de angajament, ca popor si ca oameni, nu ne-a adus cele mai fericite momente. Pentru ca nu avem rabdare, pentru ca facem din oportunism o virtute.

Cum s-ar uita lumea la Romania acum daca n-ar fi intors armele in '44?
Ce s-ar intampla daca am avea acelasi guvern timp de 8 ani?
Cum ar fi sa petreci minim 5 ani in aceeasi companie?
Cum ar fi sa ai acelasi televizor, telefon, masina ca acum 3 ani?

Nu cunosc oameni care sa-mi poata raspunde la toate intrebarile de mai sus. Pentru ca ori de cate ori a aparut o varianta ce a parut sau a fost mai buna, noi am inhatat-o. N-a contat ca era un alt job, alta masina, alta afacere etc. D'aia avem fluctuatii de personal, d'aia avem tunuri mai multe decat proiecte solide, d'aia e vanzoleala pe strazi, d'aia nu avem drumuri, sistem educational, sanatate, politie etc. Pentru ca nu avem rabdare sa le construim. Pentru ca pe langa "mie ce-mi iese", exista si "da' acum, acum ce facem?".

Eu nu mai am rabdare ca lucrurile sa se regleze de la sine. Tu ai rabdare?

Mobile sent, please excuse any typos.

In Irlanda se fura masini - strangeti umerase!

Cu soarele de-afara si o discutie despre nunti, mi-am amintit cea mai tare nunta la care-am fost vreodata, experienta pe care ma gandesc s-o impartasesc.

Nu mai stiu exact in ce an, dar clar ca era vara si cald. Mirele - un cetatean britanic de la mama lui (dar de nedeosebit printre noi), mireasa - o buna prietena cu tigle lipsa.
Locatii: Pitesti, starea civila, Babana - mini-santier.

Prima parte are savoarea ei, deoarece la starea civila se constata necesitatea prezentei unui traducator autorizat pentru nativul britanic. Imi iau rolul in serios, fara prea multa stapanire de sine, care se reflecta in miscarea violenta in plan vertical a buchetului de flori (a se citi tremuratul mainii) pe parcursul traducerii. Mai mult, concentrarea si vocabularul joaca feste, expresia "...intre cei doi soti..." fiind tradusa cu naturalete "...between the two husbands...". Dupa ce trecem cu zambete si á propos-uri sexuale peste moment, dam cu pupaturi, bomboane, sampanie etc.

Plecam spre vila parintilor noii doamne, la acel moment construita partial pe dealurile din jurul Pitestiului. Superb! Acompaniati de carne pt gratar si zeci de sticle de Tuborg (atentie la etichete, ca-i concurs!). Doua masini cheie: eu conduc Dacia 1300 rosie a tatalui prietenei mele; omul tinea la masina aia ca la ochii din cap, era ca un al doilea copil pentru el. A doua e un Tico alb al unor prieteni dragi, masina vanduta cu o zi inainte dar pe care noul proprietar acceptase sa o mai lase inca o un week-end inainte sa o ia in primire.

Fratilor! N-am mai baut atata in viata mea - si fara sa devin elicopter, avion sau alt obiect mai mult sau mai putin zburator, identificat sau nu. Am inceput pe la pranz sa golim sticle de bere, care pana pe undeva pe la 2-3 noaptea se numarau cu zecile. Ramasesem doar 4 (dintre care o fata - salutari Cristinei!) atunci cand am fost anuntati ca Tico este incuiat. Cu cheile inauntru. Da, e vorba de masina care trebuia predata luni... :))) Unii stiu ca la Tico, daca bagi o rigla intre cheder si geam, intr-o anumita pozitite, se actioneaza un mecanism care descuie masina. De unde palaria noastra sa scoatem o rigla?! Timp de aproximativ o ora incercam diferite metode de a descuia masina, inclusiv introducerea cutitului de gratar care reuseste sa taie chederul masinii. Da, al masinii vandute, care trebuia predata luni. Evident, insucces total. Solutia a fost trezirea unui prieten din Pitesti, care a coborat pana la o statie de taxi cu intrebarea:
"Care stii sa spargi un Tico?"
Paradoxal, tipul gaseste un viteaz si-l agata pe taximetrist dupa el spre dealuri. A fost momentul de recunoastere a incompetentei in care decid sa ma duc sa ma culc. Nu pentru multa vreme insa, deoarece un scurt consiliu realizeaza ca prietenul si taximetristul habar n-au care-i drumul si cineva trebuie sa-i culeaga din sosea. Si cum doar eu paream sa misc intr-un fel cat de cat natural, hotarasc sa ma faca delegat.

Dacia rosie a domnului colonel (am uitat sa impartasesc acest amanunt) era bagata prima in curte. Spatiu cat de-o masina plus 10cm intre celelalte masini si gard. Cu oglinzile laterale puse nu iesea. Proprietarul masinii, painea lui Dumnezeu - un super om, insa nu m-ar fi lasat s-o scot asa nici ziua dupa ce-am baut lapte. Eu eram la 6 dimneata dupa peste 14-16 ore de bere ... Pana la urma masina ajunge intreaga in drum - acum mi-ar trebui senzori :p. Buuun! Du-te dupa taximetrist, adu-i in curte. Iese soferul din taxi, se duce la Tico, ia pozitia de smecher si-o scoate:
"Dati-mi o rigla!" WTF!?!? Dupa ceafa poate!
"Pai cu rigla o descuiam si noi... N-avem!"
"Ah... atunci nu stiu cum se face!"
Pielea i-a salvat-o ginerica, care se trezise (el a tras pe dreapta pe la 12:00, dupa ce-a dat berea pe whiskey) si care, afland de problema, ne intreaba cu naturalete:
"N-aveti un umeras?"
"?!"
"Da, un umeras de metal. Daca il desfaceti, va fi suficient de lung si rigid cat sa inlocuiasca o rigla".
Ghici?! A functionat. Explicatia urmeaza:
"La noi in Irlanda de Nord avem cea mai ridicata rata de spargeri de masini. Oricine stie ca tot ceea ce-ti trebuie e un umeras..." si pleaca linistit in fundul curtii ca sa verifice livada.

Dragilor, imi doresc si va doresc cat mai multe zile si nopti ca acelea. Indiferent de eveniment si de locatie, savoarea o dau oamenii, care-mi sunt dragi si pe care-i pretuiesc. Si daca nu stiti sau nu v-am spus, ma cititi si aflati acum.

Cine are timp sa faca si o traducere scurta pentru "husband" :)

Sex vs Gaming

Mi-a zis cineva cu o vreme in urma ca fiecare avem revelionul nostru. Pentru ca, de fapt, pentru fiecare din noi anul nou incepe cu ziua noastra de nastere. 14 Martie e revelionul mamei mele.

A trecut un week-end in care, sortand hartoage, animale de plus si multe nimicuri, am gasit pace cu o parte din trecutul meu, care s-a intamplat, cu bunele si necazurile lui. Si cum trecutul si mama sunt invariabil legati, trebuie sa-ti povestesc o faza tare :)

Adolescenta, teenages; gasca de computer freaks, care desi baloseam din greu la fiecare bucatica care ne trecea prin mana, n-am fi dat nimic la schimb cu un joc bun - warcraft, starcraft, gp2, rally sau fly simulators. Onoarea de a gazdui o noapte de tras bnc-uri, cel putin pentru mine, a fost destul de rara - iar nevoia de integrare era imensa. Asa ca-mi iau inima-n dinti si-i zic maica-mii ca vreau si eu sa fiu o noapte singur acasa. Surpriza! Accepta imediat, si pare extrem de bucuroasa. Mintea mea bolnava isi imagineaza ca trebuie sa aiba ea vreo susta si eu i-am ridicat mingea la fileu. Ce mai conteaza, din moment ce pot face convocarea?! Ne strangem toti pe seara, tragem la cabluri cateva ore, vesnica discutie care-i master (amintirile ne chinuiesc, pe vremea aia 802.11-ele care ma ajuta acum sa postez nu era nici vis). Noapte lunga, in care nu cred ca am castigat mai mult de o cursa de rally - dar satisfactia de gazda era imensa. Surpriza i se intoarce maica-mii cand vine acasa. Gaseste prosoapele neatinse, lenjeria cea noua si curata nesifonata, niciun plastic in gunoi... lasase stiva de prosoape curate la indemana, facuse patul cu cea mai fina si mirositoare lenjerie - se gandise ca daca nu stiu eu cum se face, poate stie fata. Care fata? Asta am intrebat-o si eu... Pai bine mama, cand ai ocazia sa convoci o retea, tu crezi ca-i mai arde cuiva de fete? WTF! Sex vs. gaming?! Ghici cine-a castigat :)

Acum, desi m-a tot tentat, n-am o consola in casa, niciun joc instalat, iar la sex vs. gaming e din nou simplu :p - ghici cine castiga?!

Iti trebuie ceva timp sa vezi ca, indiferent cum iese, mama vrea tot ce-i mai bine.
Saru'mana, Mama. La Multi Ani!

PS
Intre un God of War/Farmville si un BJ/69, cine castiga? Sunt f curios - please share ;p

It's Friday | Nostalgie (2)

Daca saptamana asta tot mi-am recunoscut pasiunea pentru fotbal, iata si un pic de nationalism:



Week-end placut!

Accident rutier pubian

Lectura tabloidelor poate fi savuroasa. Dupa ce-am vazut stirea (click aici) conform careia o femeie a provocat un accident de circulatie deoarece se epila inginal in timp ce conducea (sursa: Click!), nu ma pot opri sa-mi imaginez cum ar trebui sa arate freza din zona respectiva dupa accident. Propun cateva variante (cum accesul este liber, un exercitiu de imaginatie si inlocuire a capetelor cu altceva este necesar pentru a nu fi X-rated):

Competitia: buna sau rea?

In urma unei invitatii primite in Facebook am reusit sa-mi nasc o dilema. Ma intreb in ce masura este buna competitia, concurenta, daca exista o limita de la care se transforma in ceva distructiv, este nociva de la inceput sau benefica in permanenta, indiferent cat de departe ajunge?

Asadar: invitatie pe facebook.com pentru aderarea la cauza "I bet Romania can get 1 million fans before any other European Country". Pana aici poate totul ok, insa hemoroizii (*explicatia la final) ma determina sa citesc comentariile. Lumea avea o mare problema ca Ungaria e pe primul loc, ca e si pe backgroung galben. Sa vezi polemica cu ungurii, bozgorii, nemernicii. Sa vezi indemnuri la toleranta. Sa vezi condamnarea romanilor care se iau de toti ceilalti gratuit. Sa vezi si parere nuantatoare cum ca de irlandezi (eg) nu ne luam, deoarece nici ei nu se iau de noi - deci fata de unguri suntem reactivi.

Pornind de la cele de mai sus, sunt convins ca daca pe primul loc era Turcia, ne-am fi luat de turci. Pentru ca face parte din competitie - am vazut de prea multe ori (mi s-a intamplat si mie, n-am de gand sa fiu tutorial) ca daca iti doresti tare mult sa fii pe primul loc, o modalitate este sa-i aduci si pe cei de peste tine mai jos. Si atunci ma intreb din nou: din care punct se transforma competitita din instrument motivational intr-unul distructiv?

O sa aud probabil pareri conform carora, daca nu exista competitie, nu exista progres, nu exista sport - á propos: De ce ma uit la fotbal si de ce trebuie sa castige Steaua? Pe de alta parte, de ce ma enervez cand pierde? De ce e important unde esti la semafor? De ce conteaza daca si cine pleaca mai repede ca tine? De ce conteaza sa ai un salariu, o masina sau o casa mai mare (decat ale altora)? Oricine imi spune, inclusiv eu, ca serveste strict necesitatile, ar trebui sa se mai gandeasca inca o data. Gandidu-ma doar la starile mele, am descoperit ca doar atunci cand nu am fost in competitie cu mine, nu m-a interesat unde eram la semafor.

Imi vine in minte o carte care mi-a placut mult (cei care sunteti de acord va rog sa ma sustineti), Way of The Peaceful Warrior, tradusa la noi "Calea Luptatorului Pasnic", in care a fi numarul 1 vine ca o consecinta a unei stari vs. obiectivul si telul suprem. Lectura o recomand oricui, off-topic.

Deci dragilor (cei 2-3 vizitatori, dar asa a pornit si Mircea Badea :p) - open topic: competitia e buna sau rea pentru sufletul nostru?



*
si pt ca eram dator c-o explicatie, pt cei putini care nu stiu bancul:
Intr-o clinica dintr-un oras mai micut, pe vremurile de aur, din cauza modelului de repartitii, ajunge intr-un post de medic generalist un proctolog.
Proaspat si nu foarte bine pregatit, cunostintele lui se limitau la bolile sistemului de esapament uman.
Drept urmare, toate diagnosticele lui erau identice: "hemoroizi" si tratamente in consecinta.
La un moment dat, vine la el un invid cu mana rupta, schimonosit de durere. Doctorul nostru, evident:
- Domne', ai hemoroizi! si pune mana sa scrie reteta.
Pacientul, in mod evident surprins si enervat de-a binelea:
- Doctore, nu vezi bine? Am mana rupta, ma doare de nu mai pot, am nevoie de un gips, un calmant - cum poti sa-mi spui ca am hemoroizi?!
Doctorul, cu un calm britanic:
- Domnule, vrei te rog sa-mi povestesti cum ti-ai rupt mana?
- Foarte simplu! M-am suit in pom sa culeg visine, am cazut si asta a fost.
- Pai vezi? De ce crezi ca te-a mancat in c*r sa te sui in pom...

Moeciu de Martie 2010

Sell more faster!

Am inceput exercitiul de blogging fix in urma cu o saptamana, pornit de un impuls directionat impotriva corporate (non-)sense. Nu am intrat atunci in detalii, am incercat sa iau ce-i mai bun din situatie.

Lunea pare a fi dedicata corporatiei. Nu cred ca sunt prea multi care sa-si ridice in slavi locul de munca, cel putin eu nu i-am vazut/intalnit. In acelasi spirit am inceput si eu acest post, propunandu-mi initial sa demolez mizerabila conducere a grupului cu imboldurile ei nemernice. Reflectand, imi dau seama ca lucrez intr-un loc care nu poate livra tot ce si-ar dori, care poate fi organizat ceva mai bine, care are un HQ imatur in business dar care, pe de alta parte, nu ne minte (nici intern nici pe clienti), care imi da ocazia sa ofer o floare si sa primesc multumiri de la adevarate doamne, care mi-a oferit tot ce i-am cerut si s-a purtat exemplar cu mine si cu clientii mei.

Asadar, la rece, mesajul primit in timp de criza, dupa sedinta de strategie a grupului cu CEOs din toate tarile, pare, intr-un mod ciudat, corect: "Sell more faster!".

Daca gasim ce si cui, oameni suntem!

Mobile sent, please excuse any typos.

It's Friday! | Nostalgie

5 cmc / 1MP / Diesel

Vanzoleala din jurul lansarii Daciei Duster (vanzoleala pe care am alimentat-o si masina pe care mi-as cumapara-o, dar asta e alta discutie) mi-a amintit ca am neglijat complet sa vorbesc despre alte modele autohtone 4x4.

Discutia incepe, in cronologie inversa, cu un model lansat in toamna 2009, langa un gard din Costinesti. Atras de mirosul imbietor al gratarului si-a facut aparitia un ghem alb-negru care acum a ajuns sa parcheze cu nonsalanta pe perna mea in fiecare noapte. Motanul Diesel este responsabilul cu zgariatul mobilei din living, al mainilor tuturor celor care-si fac timp de joaca, cu certatul stapanilor in cazul in care intarzie sa ajunga acasa sau, ingrozitor de grav, in cazul in care nu-i servesc la timp pliculetul cu mancare. Meritul lui este si somnul de 5:00 am sub forma de esarfa pentru piept si gat, pentru ca stie ca dimineata se raceste si iarna a fost grea si friguroasa. Numele i se trage de la zgomotul motorului in regim de tors si de la uleiul ars care i-a patat iremediabil blana care evident (ce stiti voi draga!) a fost la inceput imaculata.

In parcarea din curte ma mai pot bucura de alte doua exemplare off-road, domnii Zdreanta si Patrocle, exponenti ai productiei autohtone de miscare 4x4. Vasnici aparatori ai domeniului, n-au nevoie de girofar si insemne pentru paza si protectie deoarece sirenele compenseaza din plin. Cel putin pe timp de noapte deoarece, dupa observatiile mele, ziua este destinata refacerii si fine tuningului. Garda la sol a celor doi domni variaza intre limite la care marii producatori nici nu viseaza - ma gandeam deunazi ca "Air Jordan" si "Magic Johnson" ar fi nume mai potrivite.


Uitandu-ma atata dupa Dacia Duster si multe alte exemplare off-road am avut tendinta de-a scrie ceva despre ele. Am decis insa ca ordinea prioritatilor este un pic diferita si acum, fara a fi posesorul vreunui vehicul motorizat, ma laud, promovand cele mai bune exemplare 4x4 de care am privilegiul de a ma bucura zilnic: Zdreanta, Patrocle si Diesel.

***
- 5cmc = 5 centimetri cubi, volumul aspirat estimat al motanului la un ciclu de admisie-evacuare aer
- 1 MP = 1 Motan Putere, unitate de masura mai mare decat aparentele si dinamica, variind cu varsta modelului

Traim si iubim

"Cine n-are batrani, sa-si cumpere!" intelepciune populara redundanta, din moment ce insusi proverbul provine din experienta acumulata, din batranii fiecaruia. Batranii sunt buni, indiferent de varsta.

O doamna cu copii doar ceva mai tineri decat mine mi-a spus cu o vreme in urma ca intr-o relatie nu gasesti doar lapte si miere. Ajung la concluzia ca faptul ca poti trece fara bagaje peste lucruri care te nemultumesc este o dovada si o intarire a sentimentelor catre celalalt. Iubesti atunci cand omul ala atat de diferit si cateodata enervant iti e in continuare drag.

Un domn care are vreo 20 de ani in plus (dar care asculta Vibe FM, spre deosebire de Gold-ul presetat la mine in masina), ascultandu-ma cum ma plang de somn si epuizare, probabil satul de surprinderea mea ca mi se intampla din ce in ce mai des, imi replica: "Mestere, te-ai mai uitat in buletin?" Corpul ne lasa, spiritul oboseste - e de datoria noastra sa avem grija de ele.

Luna trecuta bunica mea a murit. Mamaie m-a crescut, m-a imbracat dimineata cu haine incalzite deasupra aragazului (pt ca afara erau -15 grade), m-a adus de la scoala cu facaletul, mi-a facut ochiuri cu cartofi prajiti si cafea cu lapte. Cineva, nu stiu cine, mi-a spus in biserica, la inmormantare: "Sa stii ca tu si sora ta ati fost lumina ei." M-a iubit, mult.

Astazi o prietena foarte draga a nascut. O fetita "grasana", ca s-o citez pe noua mamica. Imbatranim si noi, si ne vine timpul sa avem mai multa experienta, mai multa rabdare, mai multa intelepciune. Si sa ne iubim copiii, asa cum si noi am fost si suntem iubiti.
Sa avem grija de bebe de azi, de Ana, Lulu, Alex, Stefan, Matei, Alexandra, Teodora, Alex, Matei, Daria, Mihnea, David, Ina, Dara... lista continua si voi ma veti ierta pt ca stiti ca memoria mea e praf.

Mobile sent, please excuse any typos.

Coke

Vara lui 2006. Stokerau, mic orasel la 30km de Viena. Tipic austriac. Doi baieti din Romania, veniti la ceea ce pentru mine a fost cel mai fain training ever (multumesc IBM Global Sales School). Gasim cu greu hotelul, si mai greu parcarea (cu lift de masini catre subsol), check in. Rezolvam cu foamea, trecem peste diferentele culturale si ne trezim ca vrem sa ne cumparam una-alta. Dupa 6pm. Magazine inchise cu oameni zambitori, insa magazinele, desi amabile, in continuare inchise. Salvarea apare dupa colt - un cuplu de tineri pe care colegul meu ii abordeaza cu disperarea celui care-a batut strazile si moare de sete: "Hi guys, can you help us find some Coke?". Usor de imaginat figura individului - regretul meu etern ca n-am o poza cu situatia. Clarificarea "He means Coca-Cola" detensioneaza si ne calauzeste catre benzinaria aflata la 200m. De unde ne-am luat... tot ce-am avut nevoie.

La Multi Ani, Madalin, sa fii sanatos si fericit! I hope you can still find your Coke.

A inceput primavara

Am o stare noua.

Am primit un e-mail corporatist la al carui raspuns m-am gandit timp de 15 minute. Am decis ca "no comment" e cea mai buna politica si m-am decis sa incep blogul. O idee mai veche, ascunsa sub teama de ridicol si falsa modestie, asuprita de frustrarea ca nu sunt suficient de important pentru a fi citit. Sunt important pentru mine. Si in plus, acum stiu - si de la Dragalasi, si de la Psk, si de la Diesel. Voi trai si voi mai afla.

Primavara noua.
Birou nou.
Prima floare cumparata ever pentru mine.
Primul post pe un blog.

Am o stare buna. Voi inflori.