E ceata. Ceata pe gandurile mele, pe mintea mea. Nu ma pot concentra si abia vorbesc sau scriu. Voi incerca sa tin fraze scurte si cat de cat coerente. N-am evenimente de sharuit, sau poate ca doar nu-mi amintesc sa am ceva. As putea sa povestesc cum a fost in week-end sau ce dimineata de luni am avut, sa ma intorc la povesti vechi promise (sau nu). De fapt as vrea, insa nu cred ca pot. Am inceput sa citesc o carte in care autorul povesteste cum s-a lasat de gandit. Pentru mine ar trebui sa fie simplu acum, pentru ca desi incerc sa gandesc, nu pot. Gandurile sunt acolo, dar parca are loc o revolutie, o miscare browniana, o dinamica continuua. Se lovesc unele de altele in diferite forme. Macar daca gandurile ar fi avut Casco...
Mintea mea are nevoie de proiectoare de ceata.
.
No comments:
Post a Comment