Pentru ca nu pot verifica cat de reala este povestea de mai jos, am inlocuit numele bancii din mailul primit cu o denumire generica, "Banca". Povestea este insa savuroasa si arata ca vanzatorul adevarat, cand e dat afara si pe usa, si pe geam, tot gaseste pe unde sa intre :))))
O doamna in varsta a murit in ianuarie, dar Banca a continuat sa o taxeze pentru lunile februarie si martie cu taxele de administrare pentru cardul sau de credit, la care a adaugat taxe de intarziere si alte comisioane lunare. Balanta contului a ajuns astfel de la 0 la aproape 60 lei. Nepotul raposatei suna la banca sa rezolve problema:
Nepotul: V-am sunat sa va spun ca bunica mea a murit in ianuarie.
Banca: Contul nu a fost inchis, iar taxele de intarziere si comisioane se aplica in continuare.
Nepotul: Poate ar trebui sa trimeti contul catre recuperare.
Banca : Deja am facut acest lucru, de vreme ce au trecut doua luni.
Nepotul: Ce vor face cei de acolo cand vor afla ca este moarta?
Banca: Vor raporta contul diviziei fraude sau catre biroul de credit, sau poate ambele lucruri.
Nepotul: Credeti ca Dumnezeu se va supara pe bunica ?
Banca : Pardon?!!!
Nepotul: Ati inteles ce v-am spus eu, partea cu faptul ca a murit?
Banca : Domnule, trebuie sa vorbiti cu supervizorul meu.
Supervizorul preia discutia cu clientul
Nepotul : V-am sunat sa va spun ca a murit in ianuarie.
Banca : Contul nu a fost inchis si taxele de intarziere si comisioane se aplica in continuare.
Nepotul: Vrei sa spuneti ca veti recupera banii din proprietatile ei?
Banca: Sunteti avocatul ei?
Nepotul : Nu, nepotul.
Ii da datele de contact ale avocatului.
Banca: Puteti sa ne trimiteti un fax cu certificatul ei de deces?
Nepotul : Da..
Dupa ce ii trimite faxul:
Banca : Sistemul nostru nu este setat pentru aceasta situatie, moartea. Nu stiu cu ce pot sa va ajut mai mult.
Nepotul : Daca reusiti sa rezolvati situatia ar fi perfect. Daca nu, puteti continua sa o taxati. Nu cred ca o mai deranjeaza.
Banca : Taxele de intarziere si comisioane vor continua sa se aplice.
Nepotul: Vreti noua ei adresa la care sa trimiteti facturile?
Banca : Ne-ar ajuta.
Nepotul : Cimitirul Sf. Vineri, Alea 29, lotul nr. 69.
Banca: codul postal va rog!
.
30 April 2010
Vinerea saptamanii de spirit si fotbal
Cand spectacolul e la fel de frumos in secunda 10, in minutul 45, 90, 105 sau 120.
29 April 2010
Pentru ca poate
Remember postul, un pic frustrat, in care keywords erau "Mai mult"? Azi mi s-a dovedit din nou real, intr-o maniera care pe mine pe moment m-a distrat iar acum incepe sa ma ingrijoreze.
Psk are cateodata o replica haioasa la intrebarea "De ce-a facut asta?" Si anume "Pentru ca poate."
Am decis azi ca Romania este tara lui "Pentru ca poate". Si asta pentru ca tirul bate girofarul. De ce? Simplu: "pentru ca poate". Povestea nu e spectaculoasa: o masina de jandarmi a incercat in toate felurile, cu girofarul si sirena puse in functiune, sa depaseasca un tir care nu voia sa se dea la o parte. Natural vine intrebarea: "de ce?" Raspunsul va deveni reflex: "pentru ca a putut". Distractia a durat cam 600m si e imortalizata in poza de mai jos. Pentru carcotasi, pana sa ajunga la intersectie, desi era posibil, tirul nu a lasat loc nici pe stanga, nici pe dreapta. Long story short, fratilor, ultimul sa stinga lumina. Ca ei oricum au faruri.
In acelasi spirit - ceea ce la mine in gMail are label "Trafici" - deja cunoscutii bizoni. O sa-i fotografiez si-o sa-i postez atunci cand tehnica si codul rutier imi vor permite:
1. Intersectia Sos Pipera cu Bd Barbu Vacarescu, prostii stau la coada si "cel ce poate" se descurca:
2. Special parking, special tunning, special people - special car: Audi Q8!?
V-am pupat. Diseara e spectacol de fotbal si nu vreau sa-mi alterez spiritul :p
.
YNWA
Asta e pentru diseara. Si pentru oricand altcandva ne vom simti singuri. Pentru ca niciodata nu suntem singuri.
When you walk
Through a storm
Hold your head, up high
And don't be afraid, of the dark
'Coz at the end of the storm
Is a golden sky
And the sweet silver song
Of the lark
Walk on, through the wind
Walk on, through the rain
Though your dreams be tossed
And blown
Walk on, walk on
With hope, in your heart
And you'll never walk alone
You'll never walk alone
Alone
Walk on, walk on
With hope in your hearts
You'll never walk, alone
28 April 2010
Spirit si Fotbal
Magazin online am gasit si la Steaua. Cand o sa se intoarca si spiritul o sa am un motiv mai putin sa vreau sa emigrez.
Fotbal, Marketing si Customer Satisfaction
Joi, 22 aprilie:
- Gasesc profilul Liverpool FC in Facebook
- Remarc cateva tricouri dragute in sectiunea Shopping
- Comand si platesc cu cardul online un tricou (<20 lire cu tot cu transport)
- Primesc e-mailurile de confirmare ale inregistrarii si procesarii comenzii
Vineri, 23 aprilie:
- Primesc e-mail de confirmare a expedierii comenzii
Duminica, 25 aprilie:
- Comanda ajunge intr-un port din UK
Luni, 26 aprilie:
- Ma suna DHL Romania ca sa confirme adresa de livrare
Marti, 27 aprilie:
- Ajunge la mine un tricou original Liverpool FC
- La un pret mai mic decat orice brand T-shirt din Bucuresti
- Cu formular de retur si refund in caz ca nu-i place (sau e defect, mare/mic, are alta culoare, nu corespunde catalogului sau pur si simplu m-am razgandit)
Parca si Steaua are un magazin, chiar si online. O sa-i caut pe Facebook si apoi vreau sa vad ce pot cumpara sub 100 ron.
- Gasesc profilul Liverpool FC in Facebook
- Remarc cateva tricouri dragute in sectiunea Shopping
- Comand si platesc cu cardul online un tricou (<20 lire cu tot cu transport)
- Primesc e-mailurile de confirmare ale inregistrarii si procesarii comenzii
Vineri, 23 aprilie:
- Primesc e-mail de confirmare a expedierii comenzii
Duminica, 25 aprilie:
- Comanda ajunge intr-un port din UK
Luni, 26 aprilie:
- Ma suna DHL Romania ca sa confirme adresa de livrare
Marti, 27 aprilie:
- Ajunge la mine un tricou original Liverpool FC
- La un pret mai mic decat orice brand T-shirt din Bucuresti
- Cu formular de retur si refund in caz ca nu-i place (sau e defect, mare/mic, are alta culoare, nu corespunde catalogului sau pur si simplu m-am razgandit)
Parca si Steaua are un magazin, chiar si online. O sa-i caut pe Facebook si apoi vreau sa vad ce pot cumpara sub 100 ron.
27 April 2010
26 April 2010
Invitat la majorat
Ieri am fost la botezul Anei-Maria. E frumoasa foc si a promis ca ne cheama la majorat.
22 April 2010
Suc de citrice
Mie-mi plac portocalele.
In zona profesionala, excursia de ieri, impreuna cu Alex, colegul meu in lumea minunata a meetingurilor, oportunitatilor, ofertelor and so on. Pe un lead gasit de el plecam de dimineata in Brasov. Intalnirea principala setata la pranz, de care lipisem o alta la 2 pm si apoi incercam sa mai exploram ceva. Daca si mancam intre timp era perfect (stiu un restaurant superb si fara fite, dar ma voi mai duce acolo si voi scrie cu alta ocazie despre el).
Parcandu-ne si taxandu-ne din greu, ne gandim sa incercam un McDonald's in cele 10 minute pe care le mai aveam pana la intalnire. Nu stiu daca ati vazut vreodata cum mananca un caine infometat; daca nu, va spun eu: inghite direct. Asa ma simteam si eu in incercarea de a-mi potoli foamea si a nu intarzia in acelasi timp. Anyway, ajunsi in curtea institutiei cu pricina, il sunam pe domnul respectiv. Va imaginati si singuri reactia la replica "aha... si de la ce ora trebuia sa ne vedem?". Long story short, omul uitase complet si nu era disponibil pana dupa amiaza.
Buuun. Nu c-ar fi prima oara, vanzatorul are parte de multe astfel de situatii, expresia "il dai afara pe usa si intra pe geam" avand o acoperire in viata reala :p. Ne folosim de prilej pentru a ne face celalte doua intalniri, foarte dragute si promitatoare, pe ultima scurtand-o insa la un moment dat, pentru a ajunge, din nou, la domnul de dimineata. Pe care l-am gasit. Intr-o sedinta. Ne-a rugat sa-l asteptam 15 minute pana se elibereaza. L-am asteptat 90 - pacat ca nu era niciun meci, ar fi picat la fix.
Am un prieten bun care numeste asta **** ("oral intercourse" cu aroma de citrice) din partea clientului si care va citi acest post. Sunt chiar curios daca ar fi plecat (am fost tentat dupa o ora de asteptare), daca i-ar fi batut obrazul scotandu-l din sedinta (alta tentatie puternica), daca i-ar fi scos cablurile VGA (asta a fost mai mult decat tentatie) sau daca ar fi asteptat rabdator, asa cum a facut colegul meu. Lasand gluma la o parte, dilema mea este legata de limita de orgoliu. De la ce minut e prea mult? De cand ar trebui sa spui ca, daca te respecti, iti asumi esecul intalnirii si pleci? Si cat de ok este sa astepti si sa incerci sa intelegi ce se intampla, sa-l asculti si sa arati ca pozitia ta este langa el?
S-a dovedit ca omul fusese extrem de aglomerat si zapacit dupa o calatorie de aproape 2 zile datorata norului vulcanic. Si a fost foarte dispus sa ne ajute, sa colaboram, sa construim. A iesit bine, o discutie productiva de o ora. Daca ar fi durat 10 minute si ar fi spus nu, ar mai fi fost ok?
Azi o sa-mi cumpar portocale.
Altfel, Brasovul mai frumos decat l-am lasat. N-am poze multe si nici relevante, dar sunt de ieri :)
In zona profesionala, excursia de ieri, impreuna cu Alex, colegul meu in lumea minunata a meetingurilor, oportunitatilor, ofertelor and so on. Pe un lead gasit de el plecam de dimineata in Brasov. Intalnirea principala setata la pranz, de care lipisem o alta la 2 pm si apoi incercam sa mai exploram ceva. Daca si mancam intre timp era perfect (stiu un restaurant superb si fara fite, dar ma voi mai duce acolo si voi scrie cu alta ocazie despre el).
Parcandu-ne si taxandu-ne din greu, ne gandim sa incercam un McDonald's in cele 10 minute pe care le mai aveam pana la intalnire. Nu stiu daca ati vazut vreodata cum mananca un caine infometat; daca nu, va spun eu: inghite direct. Asa ma simteam si eu in incercarea de a-mi potoli foamea si a nu intarzia in acelasi timp. Anyway, ajunsi in curtea institutiei cu pricina, il sunam pe domnul respectiv. Va imaginati si singuri reactia la replica "aha... si de la ce ora trebuia sa ne vedem?". Long story short, omul uitase complet si nu era disponibil pana dupa amiaza.
Buuun. Nu c-ar fi prima oara, vanzatorul are parte de multe astfel de situatii, expresia "il dai afara pe usa si intra pe geam" avand o acoperire in viata reala :p. Ne folosim de prilej pentru a ne face celalte doua intalniri, foarte dragute si promitatoare, pe ultima scurtand-o insa la un moment dat, pentru a ajunge, din nou, la domnul de dimineata. Pe care l-am gasit. Intr-o sedinta. Ne-a rugat sa-l asteptam 15 minute pana se elibereaza. L-am asteptat 90 - pacat ca nu era niciun meci, ar fi picat la fix.
Am un prieten bun care numeste asta **** ("oral intercourse" cu aroma de citrice) din partea clientului si care va citi acest post. Sunt chiar curios daca ar fi plecat (am fost tentat dupa o ora de asteptare), daca i-ar fi batut obrazul scotandu-l din sedinta (alta tentatie puternica), daca i-ar fi scos cablurile VGA (asta a fost mai mult decat tentatie) sau daca ar fi asteptat rabdator, asa cum a facut colegul meu. Lasand gluma la o parte, dilema mea este legata de limita de orgoliu. De la ce minut e prea mult? De cand ar trebui sa spui ca, daca te respecti, iti asumi esecul intalnirii si pleci? Si cat de ok este sa astepti si sa incerci sa intelegi ce se intampla, sa-l asculti si sa arati ca pozitia ta este langa el?
S-a dovedit ca omul fusese extrem de aglomerat si zapacit dupa o calatorie de aproape 2 zile datorata norului vulcanic. Si a fost foarte dispus sa ne ajute, sa colaboram, sa construim. A iesit bine, o discutie productiva de o ora. Daca ar fi durat 10 minute si ar fi spus nu, ar mai fi fost ok?
Azi o sa-mi cumpar portocale.
Altfel, Brasovul mai frumos decat l-am lasat. N-am poze multe si nici relevante, dar sunt de ieri :)
19 April 2010
Bring Them Back
Tema zilei vine in sprijinul unei cauze grecesti. Grecia inseamna mai mult decat vacante de vara ieftine.
16 April 2010
Azi m-am intalnit c-un taximetrist
Dezavantajul combinatiei masina de firma + bun-simt e ca nu-ti vine s-o busesti, chiar daca ai dreptate. O sa-mi iau un Patrol din '90 si-o sa ma sui pe ei. De data asta mai mult pare sa fie necesar...
Ca sa avem o imagine
Si ca sa ne calmam
Ferrari Battle: 430 Spider, 430 Scuderia, 430 Coupe
15 April 2010
Ungurul si Oltenii
In lipsa de post original, propun un RT la un text complet "incorect politic". Dar savuros:
Jurnalul unui prefect maghiar ajuns la olteni
Ziua 1:
Cred ca azi fost zi liber la ei.
Nu venit niciuna din angajat.
Plimbat prin biroul meu lung si lat.
Deschis fiset acte oficial dar plin de o bautur tulbure.
Oare unde tinut la ei dosare?
Ziua 2:
Nu fost ieri zi liber.
Verificat in calendar, fost miercur.
Poate nu lucreaza miercur la ei!
Dar nici azi nu venit!?!
Am vrut dau telefon, dar nu am gasit agenda
... Toate sertarele plin cu acel bautur tulbur ...
Ziua 10:
Azi fost un secretara care zis ceva care nu inteles la mine si plecat nervos!
Oi, oi! Gustat o pahar din acel bautur tulbur gasit in seif ...
Putin acrisor...
Ziua 20:
Aici nimeni nu vorbesc ungureste.
Toti nervos ca nu pricepe la ei.
Oare e politic corect sa invat eu romanesc?
Hm, bauturul acela tulbur nu e chiar rea.
Ziua 30:
Descoperit intamplare un caset cu muzica folcloric si prinde bine sa invat romaneste.
Azi putut spune unei director apa-canal-investitii europene:
"Dunare daca n-aveam / Jiul , Dunare-l faceam la noi!"
Simpatica baiat. Am baut cu el, putin, din acel bautur tulbur exceptional ...
Ziua 100:
La ce dracu sa muncesti in fiecare zi?
Ma dadui lovit si drojdii niste zaibar cu nea Stelica, subprefectul.
Ziua 200:
Fatal, treaba merge unsa.
Fura toti in prefectura.
Puseram un CD cu Maria Dragomiroiu si ne facuram muci.
Il trimisei pe Stelica la Segarcea, dupa doua vedre de molan, sa nu ramanem pe uscat.
Ziua 300:
Nenica, astia din UDMR chiar ma enerveaza.
Ma sunara de la partid, sa ma intrebe cum stau cu nu-s-ce investitie.
O sa-l sun pe Stelica, cand s-o-ntoarce cu cisterna de la Panciu.
Ziua 350:
Mimisor, secretara zise ca ma tot cauta unii din UDMR.
O pusei sa le zica ca-s intr-o sedinta.
Sanchi, batu Craiova acasa si ne facuram pulbere.
Ce treaba au ungurii cu Mehedintiul?
Juvete Attila
Jurnalul unui prefect maghiar ajuns la olteni
Ziua 1:
Cred ca azi fost zi liber la ei.
Nu venit niciuna din angajat.
Plimbat prin biroul meu lung si lat.
Deschis fiset acte oficial dar plin de o bautur tulbure.
Oare unde tinut la ei dosare?
Ziua 2:
Nu fost ieri zi liber.
Verificat in calendar, fost miercur.
Poate nu lucreaza miercur la ei!
Dar nici azi nu venit!?!
Am vrut dau telefon, dar nu am gasit agenda
... Toate sertarele plin cu acel bautur tulbur ...
Ziua 10:
Azi fost un secretara care zis ceva care nu inteles la mine si plecat nervos!
Oi, oi! Gustat o pahar din acel bautur tulbur gasit in seif ...
Putin acrisor...
Ziua 20:
Aici nimeni nu vorbesc ungureste.
Toti nervos ca nu pricepe la ei.
Oare e politic corect sa invat eu romanesc?
Hm, bauturul acela tulbur nu e chiar rea.
Ziua 30:
Descoperit intamplare un caset cu muzica folcloric si prinde bine sa invat romaneste.
Azi putut spune unei director apa-canal-investitii europene:
"Dunare daca n-aveam / Jiul , Dunare-l faceam la noi!"
Simpatica baiat. Am baut cu el, putin, din acel bautur tulbur exceptional ...
Ziua 100:
La ce dracu sa muncesti in fiecare zi?
Ma dadui lovit si drojdii niste zaibar cu nea Stelica, subprefectul.
Ziua 200:
Fatal, treaba merge unsa.
Fura toti in prefectura.
Puseram un CD cu Maria Dragomiroiu si ne facuram muci.
Il trimisei pe Stelica la Segarcea, dupa doua vedre de molan, sa nu ramanem pe uscat.
Ziua 300:
Nenica, astia din UDMR chiar ma enerveaza.
Ma sunara de la partid, sa ma intrebe cum stau cu nu-s-ce investitie.
O sa-l sun pe Stelica, cand s-o-ntoarce cu cisterna de la Panciu.
Ziua 350:
Mimisor, secretara zise ca ma tot cauta unii din UDMR.
O pusei sa le zica ca-s intr-o sedinta.
Sanchi, batu Craiova acasa si ne facuram pulbere.
Ce treaba au ungurii cu Mehedintiul?
Juvete Attila
14 April 2010
Microbuzul, Rahatul si Solenza
Am promis cu ceva vreme in urma ca voi povesti experienta in urma careia am hotarat ca trebuie sa fac orice pentru a avea masina.
Trebuie sa recunosc ca sunt norocos, pentru ca indiferent de costuri, pentru mine a fost mereu ok, fiind lipsit de bataile de cap aferente (asigurari, impozite, revizii etc.) - avantajul masinii detinute de firma. Prima dragoste a fost o Solenza albastra full :) la care plateam doar rata lunara si reviziile (ieftina Dacia). Au urmat apoi masinile de serviciu, masini corecte si simpatice care si-au indeplinit cu brio sarcinile.
Asadar, povestea se intampla in 2004 sau 2005, cand am facut un drum de cateva zile la Focsani. Am plecat din Bucuresti cu microbuzul - cursa clasica pe DN2. Oameni buni, sa va fereasca sfantul sa stiti sa conduceti cat de cat, sa aveti vizibilitate la drum si sa mergeti cu baietii astia. Am un amic al carui stil de condus se poate rezuma printr-o replica pe care-a dat-o la sesizarea "Mai, voua nu va merg stopurile - nici pozitii nici frana". Se intampla pe un drum Moeciu-Bucuresti, cu 5 oameni si o placa de snow inghesuiti intr-un Ford Focus. Replica, deloc exagerata, a fost "Si ce daca? N-avem nevoie decat de faruri. Din spate oricum nu vine nimeni!" Cam asta e omul in a carui masina eu mi-am pus centura si-n spate, care imi explica cum ca masina lui consuma mai putin daca merge la limita de sus a turometrului si ca cel mai safe e sa mergi pe contrasens pt ca acolo vezi mai bine. Ei bine, amicul meu este batut la popoul lui cel gol de baietii de pe microbuzele DN2. Cand m-am dat jos atunci din microbuz, scaunul imi intrase atat de tare incat impinsese morcovul pana la amigdale. Si p-astea le-am scos inca de mic...
Decizie logica: ne intoarcem cu trenul. Si desi tineri pe low budget, ne intoarcem cu rapidul, cu loc, ca mama ma-sii o viata avem si un minim de self-respect. Buuun. Ajunge trenul in gara, ne suim, gasim compartimentul, ocupat de o doamna cu fuste frumoase si colorate si de copilasul ei de cel mult un an. Fara niciun fel de discutie ne lasa locurile din compartimentul complet liber. Ne instalam, incercam sa deschidem geamul pentru a mai lasa caldura nemernica a mijlocului verii sa iasa. Vagonul are personalitate, geamul compartimentului vointa proprie. Nu se deschide. La un timp dupa ce ne-am pus in miscare, incepem sa ne aruncam priviri discrete unul altuia (eram 3 oameni in compartiment) - se simte o aroma slaba. Cum toate lucrurile pe care nu ti le doresti cu ardoare se amplifica rapid, pe masura ce ne apropiem de Bucuresti caldura creste, la fel si aroma. Ne verificam talpile, deoarece devine evident ca nu ne-am facut surpize gazoase in cerc restrans. Desi stim ca nu suntem norocosi, nici in rahat n-am calcat, nici talpile nu ne miros. Dupa o investigatie si dupa statul cu randul la geam pe culoar, gasim un petec murdar de hartie. Considerand ca asta e cauza, ne bucuram sa-l aruncam cat mai departe, la cosul din capatul culoarului. Mai stiti reclama la Taft? Pe principiul: gara noua, hartie aruncata - mireasma persista. Undeva la 10-15 km de Bucuresti am vrut sa arunc ceva la gunoi si m-am dus la cosul din compartiment. Acolo am gasit productia de vara a copilasului de cel mult un an, pentru care distinsa mama n-a gasit intre fuste nici un scutec si nici modalitatea de a-l duce pana la baie.
Saptamana urmatoare am inceput discutiile pentru a vedea cum as putea sa am masina mea. In care, daca e sa fac ceva, macar e al meu...
.
Trebuie sa recunosc ca sunt norocos, pentru ca indiferent de costuri, pentru mine a fost mereu ok, fiind lipsit de bataile de cap aferente (asigurari, impozite, revizii etc.) - avantajul masinii detinute de firma. Prima dragoste a fost o Solenza albastra full :) la care plateam doar rata lunara si reviziile (ieftina Dacia). Au urmat apoi masinile de serviciu, masini corecte si simpatice care si-au indeplinit cu brio sarcinile.
Asadar, povestea se intampla in 2004 sau 2005, cand am facut un drum de cateva zile la Focsani. Am plecat din Bucuresti cu microbuzul - cursa clasica pe DN2. Oameni buni, sa va fereasca sfantul sa stiti sa conduceti cat de cat, sa aveti vizibilitate la drum si sa mergeti cu baietii astia. Am un amic al carui stil de condus se poate rezuma printr-o replica pe care-a dat-o la sesizarea "Mai, voua nu va merg stopurile - nici pozitii nici frana". Se intampla pe un drum Moeciu-Bucuresti, cu 5 oameni si o placa de snow inghesuiti intr-un Ford Focus. Replica, deloc exagerata, a fost "Si ce daca? N-avem nevoie decat de faruri. Din spate oricum nu vine nimeni!" Cam asta e omul in a carui masina eu mi-am pus centura si-n spate, care imi explica cum ca masina lui consuma mai putin daca merge la limita de sus a turometrului si ca cel mai safe e sa mergi pe contrasens pt ca acolo vezi mai bine. Ei bine, amicul meu este batut la popoul lui cel gol de baietii de pe microbuzele DN2. Cand m-am dat jos atunci din microbuz, scaunul imi intrase atat de tare incat impinsese morcovul pana la amigdale. Si p-astea le-am scos inca de mic...
Decizie logica: ne intoarcem cu trenul. Si desi tineri pe low budget, ne intoarcem cu rapidul, cu loc, ca mama ma-sii o viata avem si un minim de self-respect. Buuun. Ajunge trenul in gara, ne suim, gasim compartimentul, ocupat de o doamna cu fuste frumoase si colorate si de copilasul ei de cel mult un an. Fara niciun fel de discutie ne lasa locurile din compartimentul complet liber. Ne instalam, incercam sa deschidem geamul pentru a mai lasa caldura nemernica a mijlocului verii sa iasa. Vagonul are personalitate, geamul compartimentului vointa proprie. Nu se deschide. La un timp dupa ce ne-am pus in miscare, incepem sa ne aruncam priviri discrete unul altuia (eram 3 oameni in compartiment) - se simte o aroma slaba. Cum toate lucrurile pe care nu ti le doresti cu ardoare se amplifica rapid, pe masura ce ne apropiem de Bucuresti caldura creste, la fel si aroma. Ne verificam talpile, deoarece devine evident ca nu ne-am facut surpize gazoase in cerc restrans. Desi stim ca nu suntem norocosi, nici in rahat n-am calcat, nici talpile nu ne miros. Dupa o investigatie si dupa statul cu randul la geam pe culoar, gasim un petec murdar de hartie. Considerand ca asta e cauza, ne bucuram sa-l aruncam cat mai departe, la cosul din capatul culoarului. Mai stiti reclama la Taft? Pe principiul: gara noua, hartie aruncata - mireasma persista. Undeva la 10-15 km de Bucuresti am vrut sa arunc ceva la gunoi si m-am dus la cosul din compartiment. Acolo am gasit productia de vara a copilasului de cel mult un an, pentru care distinsa mama n-a gasit intre fuste nici un scutec si nici modalitatea de a-l duce pana la baie.
Saptamana urmatoare am inceput discutiile pentru a vedea cum as putea sa am masina mea. In care, daca e sa fac ceva, macar e al meu...
.
13 April 2010
Mai
Am auzit la radio cu cateva minute in urma comentariul carcotas pe marginea disputei mondene Becali - Dragomir. Nu comentez subiectul si culisele lui, nu cred ca e momentul sau locul unei discutii despre fotbal.
M-am gandit insa, ascultand, ca personajul Becali exista pentru ca este exponent al unei categorii. Sunt acei oameni care incearca sa se faca ascultati vorbind din ce in ce mai tare, sa-si faca loc cu masini din ce in ce mai mari, sa-si faca imagine cu bani din ce in ce mai multi.
Mai multa masina, mai multa casa, mai mult zgomot, mai mult tupeu. Si mi-am raspuns la intrebare: nu, nu compenseaza ca au din ce in ce mai putin respect pentru suflet si ei insisi.
E mai mult trist.
M-am gandit insa, ascultand, ca personajul Becali exista pentru ca este exponent al unei categorii. Sunt acei oameni care incearca sa se faca ascultati vorbind din ce in ce mai tare, sa-si faca loc cu masini din ce in ce mai mari, sa-si faca imagine cu bani din ce in ce mai multi.
Mai multa masina, mai multa casa, mai mult zgomot, mai mult tupeu. Si mi-am raspuns la intrebare: nu, nu compenseaza ca au din ce in ce mai putin respect pentru suflet si ei insisi.
E mai mult trist.
Mobile sent, please excuse any typos.
12 April 2010
Ceata
E ceata. Ceata pe gandurile mele, pe mintea mea. Nu ma pot concentra si abia vorbesc sau scriu. Voi incerca sa tin fraze scurte si cat de cat coerente. N-am evenimente de sharuit, sau poate ca doar nu-mi amintesc sa am ceva. As putea sa povestesc cum a fost in week-end sau ce dimineata de luni am avut, sa ma intorc la povesti vechi promise (sau nu). De fapt as vrea, insa nu cred ca pot. Am inceput sa citesc o carte in care autorul povesteste cum s-a lasat de gandit. Pentru mine ar trebui sa fie simplu acum, pentru ca desi incerc sa gandesc, nu pot. Gandurile sunt acolo, dar parca are loc o revolutie, o miscare browniana, o dinamica continuua. Se lovesc unele de altele in diferite forme. Macar daca gandurile ar fi avut Casco...
Mintea mea are nevoie de proiectoare de ceata.
.
Mintea mea are nevoie de proiectoare de ceata.
.
09 April 2010
08 April 2010
Compenseaza ceva?
Joi dimineata, intersectia Caramfil cu Podul Baneasa. Daca vii dinspre Charles de Gaulle si vrei sa ajungi spre Romaero, trebuie sa faci stanga. Semafor, 4 benzi, aparent civilizat.
Pe sensul Baneasa -> Pipera, doua benzi + linia tramvai. Pardon, 2 benzi + VW Tuareg. Maare. Ca deh, tot ce-i mare e bun - nu conteaza daca stii sau nu ce sa faci cu ea.
Lasand la o parte principiul cum ca erau niste fraieri (nu multi, 2-3 / banda) care stateau corect la semafor si ca nu e nici legal si nici civilizat sa te pui pe linia de tramvai doar ca sa fii tu primul, de data asta omul chiar incurca. Pentru ca pe celalalt sens au aparut niste cratere care in situatia data puteau fi ocolite doar prin el. Consecinta, dau cu masina in cratere si ma uit la ei. O soapta n-am scos, doar m-am uitat cat se poate de lung si de fix atat la domnul (in his 30s) de la volan, care n-a avut nici nesimtirea sa protesteze si nici decenta sa se scuze, cat si la tanti (in her 50s) din dreapta lui.
Paranteza: incerc sa fiu pe cat posibil "politically correct" si sa nu judec oamenii. Nu-mi reuseste de fiecare data, iar acum este unul dintre acele momente. Nu ma pot opri sa observ ca femeile care au dublul greutatii lor se impart in 2 categorii diametral opuse: "painea lui Dumnezeu" si "vaci proaste" (expresie consacrata, n-am nimic cu vaca, un animal mult mai ok decat specimenele in discutie). Pentru acestea din urma, eu mai am o expresie, care in momente de indignare se manifesta astfel: "Uite, uite, tanti aia a mancat un copilas!". Aluzie la faptul ca arata ca si cum ar fi gravide insa, stupoare, nu-s. Explicabil de altfel, pentru graviditate trebuind sa se uite cineva la tine si sa ajunga in locuri.
Revenind, azi dimineata, in dreapta domnului bine imbracat si complet absent, am dat peste o vaca proasta care mancase un copilas. Si care, probabil, ar fi vrut sa ma manance si pe mine, din moment ce a deschis o gura maaare, maaare si a inceput sa urle (mi-a fost un pic teama pt geamurile SUV-ului de lux ;) de la VolksWagen). Cum de-mi permit sa ma uit la ea?! Da' cine sunt eu?!
Instinctul mi-a spus sa ma uit si-n fata, poate a mai rasarit vreun crater sau vreun stalp in mijlocul drumului (deh - Romania land of choice, acolo unde gropile sunt libere sa-si aleaga locul). Am lasat vaca proasta care mancase un copilas sa-si continue procesul in staulul ei de lux de la VW si mi-am vazut de drum. In incercarea de-a decide daca am facut bine, ma gandeam ca lasand geamul jos sau interactionand si in alt fel as fi devenit un bou prost, intr-un staul japonez. Parca nu cadreaza :))
Mi-am propus sa-mi cumpar o camera "spy" - integrata in rama de ochelari, pentru a le face poze. Si apoi pot cumpara spatiu de expunere, pe praful asta gasim mai ieftin. Sa se vada, ca la ferma animalelor...
Imi amintesc scurt acum de individul de ieri, un pustan care dupa ce si-a terminat tigara a aruncat-o pe geam. Aici chiar imi pare rau ca n-am coborat sa i-o bag la loc in masina. Poate mai avea nevoie de ea, ca la studenti mai greu cu banii de tigari...
Intr-o zi o sa va povestesc cum m-am decis eu ca trebuie sa am masina :)
Deocamdata e suficient.
PS
Si ca sa ne intelegem: n-am nimic cu cei care-si cumpara SUV-uri, off-roader-e sau masini de lux. Am o problema cu cei care cred ca doar pentru ca au o casa sau o masina mai Mare, atunci isi pot permite Orice. Stai! E Romania, land of chioce, isi pot alege ce vor... Fuck!
Pe sensul Baneasa -> Pipera, doua benzi + linia tramvai. Pardon, 2 benzi + VW Tuareg. Maare. Ca deh, tot ce-i mare e bun - nu conteaza daca stii sau nu ce sa faci cu ea.
Lasand la o parte principiul cum ca erau niste fraieri (nu multi, 2-3 / banda) care stateau corect la semafor si ca nu e nici legal si nici civilizat sa te pui pe linia de tramvai doar ca sa fii tu primul, de data asta omul chiar incurca. Pentru ca pe celalalt sens au aparut niste cratere care in situatia data puteau fi ocolite doar prin el. Consecinta, dau cu masina in cratere si ma uit la ei. O soapta n-am scos, doar m-am uitat cat se poate de lung si de fix atat la domnul (in his 30s) de la volan, care n-a avut nici nesimtirea sa protesteze si nici decenta sa se scuze, cat si la tanti (in her 50s) din dreapta lui.
Paranteza: incerc sa fiu pe cat posibil "politically correct" si sa nu judec oamenii. Nu-mi reuseste de fiecare data, iar acum este unul dintre acele momente. Nu ma pot opri sa observ ca femeile care au dublul greutatii lor se impart in 2 categorii diametral opuse: "painea lui Dumnezeu" si "vaci proaste" (expresie consacrata, n-am nimic cu vaca, un animal mult mai ok decat specimenele in discutie). Pentru acestea din urma, eu mai am o expresie, care in momente de indignare se manifesta astfel: "Uite, uite, tanti aia a mancat un copilas!". Aluzie la faptul ca arata ca si cum ar fi gravide insa, stupoare, nu-s. Explicabil de altfel, pentru graviditate trebuind sa se uite cineva la tine si sa ajunga in locuri.
Revenind, azi dimineata, in dreapta domnului bine imbracat si complet absent, am dat peste o vaca proasta care mancase un copilas. Si care, probabil, ar fi vrut sa ma manance si pe mine, din moment ce a deschis o gura maaare, maaare si a inceput sa urle (mi-a fost un pic teama pt geamurile SUV-ului de lux ;) de la VolksWagen). Cum de-mi permit sa ma uit la ea?! Da' cine sunt eu?!
Instinctul mi-a spus sa ma uit si-n fata, poate a mai rasarit vreun crater sau vreun stalp in mijlocul drumului (deh - Romania land of choice, acolo unde gropile sunt libere sa-si aleaga locul). Am lasat vaca proasta care mancase un copilas sa-si continue procesul in staulul ei de lux de la VW si mi-am vazut de drum. In incercarea de-a decide daca am facut bine, ma gandeam ca lasand geamul jos sau interactionand si in alt fel as fi devenit un bou prost, intr-un staul japonez. Parca nu cadreaza :))
Mi-am propus sa-mi cumpar o camera "spy" - integrata in rama de ochelari, pentru a le face poze. Si apoi pot cumpara spatiu de expunere, pe praful asta gasim mai ieftin. Sa se vada, ca la ferma animalelor...
Imi amintesc scurt acum de individul de ieri, un pustan care dupa ce si-a terminat tigara a aruncat-o pe geam. Aici chiar imi pare rau ca n-am coborat sa i-o bag la loc in masina. Poate mai avea nevoie de ea, ca la studenti mai greu cu banii de tigari...
Intr-o zi o sa va povestesc cum m-am decis eu ca trebuie sa am masina :)
Deocamdata e suficient.
PS
Si ca sa ne intelegem: n-am nimic cu cei care-si cumpara SUV-uri, off-roader-e sau masini de lux. Am o problema cu cei care cred ca doar pentru ca au o casa sau o masina mai Mare, atunci isi pot permite Orice. Stai! E Romania, land of chioce, isi pot alege ce vor... Fuck!
07 April 2010
06 April 2010
Afara ploua
Desi in ultima vreme expresia este folosita pentru comentarii pro sau anti basesciene, am decis sa las politica la locul ei.
De fiecare data cand ploua imi vine in cap un refren. Repetat obsedant de-un domn inalt si slab, cu ochelari cu rame subtiri, preferand culori deschise (cel putin asa mi-l amintesc eu). Fiecare cu pacatele si cu calitatile lui, un tip simpatic si care reusea sa mai descreteasca frunti in birou.
Un birou care la un moment dat m-a calcat rau pe bataturi, dar din care probabil ca dau sau au dat in taste majoritatea celor care citesc aici. Faceam ordine zilele trecute si-am gasit agendele de la SP. Am ramas cu impresia puternica ca a fost cea mai eficienta perioada a mea. Nu din punct de vedere venit :), ci in zona a ceea ce faceam si a modului in care obtineam diferite rezultate. OK, cifrele au fost bune, dar in plus... mi-a placut.
Mi-a placut si pentru ca am avut cu cine sa discut, cu cine sa barfesc, cu cine sa muncesc, cu cine sa gandesc, cu cine sa glumesc, cu cine sa fumez, cu cine sa mananc, cu cine sa negociez, pe cine sa injur... iar acum am cui sa multumesc :)
Asadar, pentru a nu uita pe nimeni o sa-l iau pe Tibi ca si concept si exponent - sa-ti spun ca mi-a fost bine cu voi, ca va multumesc pentru lucrurile bune pe care mi le-ati dat si ca fara voi drumul meu ar fi fost altul.
Si cel mai important: te rog mai canta o data "...si afara ploua, ploua... "
[SP]
De fiecare data cand ploua imi vine in cap un refren. Repetat obsedant de-un domn inalt si slab, cu ochelari cu rame subtiri, preferand culori deschise (cel putin asa mi-l amintesc eu). Fiecare cu pacatele si cu calitatile lui, un tip simpatic si care reusea sa mai descreteasca frunti in birou.
Un birou care la un moment dat m-a calcat rau pe bataturi, dar din care probabil ca dau sau au dat in taste majoritatea celor care citesc aici. Faceam ordine zilele trecute si-am gasit agendele de la SP. Am ramas cu impresia puternica ca a fost cea mai eficienta perioada a mea. Nu din punct de vedere venit :), ci in zona a ceea ce faceam si a modului in care obtineam diferite rezultate. OK, cifrele au fost bune, dar in plus... mi-a placut.
Mi-a placut si pentru ca am avut cu cine sa discut, cu cine sa barfesc, cu cine sa muncesc, cu cine sa gandesc, cu cine sa glumesc, cu cine sa fumez, cu cine sa mananc, cu cine sa negociez, pe cine sa injur... iar acum am cui sa multumesc :)
Asadar, pentru a nu uita pe nimeni o sa-l iau pe Tibi ca si concept si exponent - sa-ti spun ca mi-a fost bine cu voi, ca va multumesc pentru lucrurile bune pe care mi le-ati dat si ca fara voi drumul meu ar fi fost altul.
Si cel mai important: te rog mai canta o data "...si afara ploua, ploua... "
[SP]
02 April 2010
Benfica-Liverpool 2-1
Avem de invatat de la Huligani
Sa fim sanatosi si sa tinem ochii deschisi. Remember? Oamenii stau :)
Sa fim sanatosi si sa tinem ochii deschisi. Remember? Oamenii stau :)
01 April 2010
1 Aprilie: Dreptul la opinie
Am gasit si eu interviul de mai jos, de mare exceptie - cred ca trebuie sa-l popularizez pentru ca fiecare dintre noi sa stim cum era cu 3000 de ani in urma:
Hai ca azi e 1 Aprilie :)
Hai ca azi e 1 Aprilie :)
Balada Cosului de Paste
Ca sa citez din profilul (pe care singur mi l-am scris) din LinkedIn.com:
"Creative Leadership and Sales Management" Professional - in perioada asta se citeste "Delivery Boy". Lasand traficul si problemele logistice la o parte, bucuria din glasul si ochii omului care-ti spune "Multumesc!" este de neinlocuit.
Dati-mi chestii imposibil de vandut, raportari, targets, forecasts, business plans, account planings, proceduri si frecat de creieri pana cand nu mai puteti. Fie ca e pentru un cos, pentru un telefon, pentru un ajutor gratuit sau in afara contractului, pentru un proiect care merge, "Multumesc"-ul pe care-l primesc prin ochii si vorbele acestor Oameni (clienti/prospecti/influencers/decision makers) inclina balanta in cealalta parte.
Sarbatori Fericite, Oameni Buni! Si eu va Multumesc!
"Creative Leadership and Sales Management" Professional - in perioada asta se citeste "Delivery Boy". Lasand traficul si problemele logistice la o parte, bucuria din glasul si ochii omului care-ti spune "Multumesc!" este de neinlocuit.
Dati-mi chestii imposibil de vandut, raportari, targets, forecasts, business plans, account planings, proceduri si frecat de creieri pana cand nu mai puteti. Fie ca e pentru un cos, pentru un telefon, pentru un ajutor gratuit sau in afara contractului, pentru un proiect care merge, "Multumesc"-ul pe care-l primesc prin ochii si vorbele acestor Oameni (clienti/prospecti/influencers/decision makers) inclina balanta in cealalta parte.
Sarbatori Fericite, Oameni Buni! Si eu va Multumesc!
Subscribe to:
Posts (Atom)