Povestea incepe undeva saptamana trecuta. Ori din curentul de la Olimpia, ori din bravura de joi de la stadion. Mai putin important.
Vineri
dimineata simt ca ma tine ceva; iau un paracetamol, preventiv;
ma iau cu treba si drumurile peste zi, nu simt mare lucru;
seara deja nu mai e a mea; simptomele sunt mai puternice; imi recunosc infrangerea, nu bravez si procedez ca la carte: mananc echilibrat si usor, bag pilule, ceai, la somn;
greu, tarziu in noapte, adorm.
Sambata
ma trezesc dimineata cu viroza-n toi;
dorul de duca e mai mare si n-am stare deloc; abia am potrivit zilele astea; lasa ca ajung acolo, aer curat, bag un fervex si o sesiune sub plapuma si-o sa fiu ca nou;
drumul e relativ ok, sunt in stare sa si conduc;
a1- rm valcea - novaci - ranca;
ne cazam si repede la masa; doar ca nu pot manca nimic, nici fortat; la medicamente si la pat;
situatia devine incendiara spre ora meciului cu franta;
dupa meci, e atat de groasa incat febra scade doar dupa impachetari repetate in prosoape ude (mama lor de frantuji, uite ce febre mi-au dat);
mult prea aproape de creier pane;
peste noapte am un moment de luciditate si stare de bine - oi fi visat?
Duminica:
e imperativ sa mananc ceva; sunt convins ca daca reusesc sa mananc pot sa ies din stare;
micul dejun si compania excelente, dar curge greu de tot si nu se schimba nimic;
mi-e la fel de rau si a intrat cu noduri;
ma decid sa ascult vocea ratiunii de langa mine si s-o luam spre casa;
pe drum am mai dormit un pic - cat sa cred ca acasa imi voi reveni;
dupa o ora in propriul pat, ruta devine rudeni - universitar - matei bals;
la internare, 40 cu 2 - mai mica decat sambata dupa meci;
Luni
perfuzii, doctori, colegi de salon, antibiotice, consultatii, diagnostic nesigur, dizzy
nimeni nu vrea sa ia bani - unde-am nimerit?!
Marti
prima zi fara febra - aniversarea lui 37;
medicii se decid ca-i pneumonie si ca ma tin pana lunea cealalta;
pofta de mancare revine;
citit; odihna...
intre timp m-am lamurit c-am nimerit tot in romania: de ce daca in spital trebuie sa pastrezi linistea, fiecare infirmiera tranteste usa si cosul de gunoi si vorbeste cat poate de tare? si vin in 4 echipe de cate 2, intre 6:00 si 8:00 am
No comments:
Post a Comment