Are o intarziere de o luna. O luna buna, in care povestea s-a consolidat.
Unde se vede ca tot raul spre bine si ca lucrurile se intampla asa cum vor ele:
E Duminica, 1 august.
Maritele autoritati au anuntat ca vor inchide podul de legatura dintre Soseaua de Centura si Soseaua Chitilei. A doua zi urmeaza sa prezint scrisorile de acreditare la noul loc de munca. Prin bunavointa managementului (viitor), ma dau deja cu noua masina de firma de vreo 3 zile, ca sa nu merg pe jos de pe centura pana-n Bucuresti. Buni baieti (si asta s-a consolidat).
Cautam o iesire alternativa peste sinele de tren, spre Chitila. Stiu de o trecere dezafectata la care au pus o bariera fixa. N-am fost acolo niciodata, e momentul sa incerc. O gasesc, dar sinele s-au inaltat iar bariera e tot acolo, la fel de fixa. Nu se trece. OK, mai cautam. Vreo juma' de ora, dupa care renuntam in fata evidentei - pe acolo nu se trece, asa cum vazusem si pe Google Earth.
Ne intoarcem spre casa. Dintr-o margine de drum sare la masina un dulau mare si alb. Ocolesc, dar tot se aude un zgomot infundat. Ma uit in oglinzi, dulaul ok. Mai mergem vreo 500m, pe parcursul carora ma tot gandesc la zgomotul ala. Parca se auzise prea infundat. Pi**a ma-sii! Sa ma duc in prima zi cu masina deja lovita! Mai bine ma opresc sa a uit, sa fac o programare la service pana nu e prea tarziu. Si ma descurc eu.
Bun! Ne oprim in camp si ma dau jos sa ma uit. Rasuflu semi-usurat cand vad ca e sarit spoilerul din spate. Chiar daca s-ar fi rupt clema, o sa-l il prind eu cumva. Sa vad mai bine, clema pare ok... Si atunci incepe atacul! Din buruienile inalte de 2m din spate iese un simulacru de masina de salubritate. Care spala cu fata si matura cu spatele... Cred ca are 20cm cu totul si e neagra. Limba mica si rosie nu se opreste, coada la fel. E pe picioare, mi s-a suit aproape in cap... Psk o da la o parte, ma vede stresat de spoilerul minune. Ea se repede din nou, e in mijlocul strazii, spala si matura tot ce prinde! La loc in buruieni, sus in masina si roiu! Asta era planul... s-a schibat un pic dupa "la loc in buruieni", pentru ca a urmat "la loc pe strada, sub masina, printre picioare". Frate, are o viteza incredibila, zici ca-i vecina cu mama lu' Superman...
Rezolutie: o bagam in masina! Care erau sansele sa ne oprim fix aici, fix acum? La veterinar cu ea. Gasim ciorchini de capuse, life expectancy-ul fara tratament este mic de tot. Vaccin, deparazitare, supraveghere.
Azi e 7 septembrie. Maine mergem la vaccin. In rest, capuse zero, aceeasi viteza, mancare junior, lupte cu ceilalti doi caini (baietii o tolereaza incredibil desi ii musca rau), latra noaptea. Si uite-o, ea e Sasha:
No comments:
Post a Comment