Zambete

Traim vremuri interesante. Vremuri in care multi dintre noi sunt nevoiti sa-si ia cate doua joburi sau sa munceasca minim 12 ore / zi pentru a putea merge mai departe, in speranta pastrarii aceluiasi ritm si nivel de trai.

Exista si cei care nu au posibilitatea de a extinde zona de efort, din motive ce pot tine de sanatate, expertiza, varsta etc. Desi scuzele de multe ori le estompeaza, motivele exista.

Indiferent de salarii, rate, concedii sau necesitatea asigurarii mesei de maine, exista cei norocosi. Norocosi pentru ca traim si suntem constienti de asta. Da, ma bucur sa ma laud ca sunt aici. In timp de criza, sunt pus in fata unui nou inceput promitator si ma uit cu incredere la succesul viitor. Drumul nu este pavat cu aur si diamante. Drumul nu merge singur. De altfel, niciodata nu o va face. Blestemate benzi rulante din aeroporturi! Ne ajuta sa uitam ca indiferent cum arata drumul, el nu va merge in locul nostru.

Drumul meu are zambete. Sunt peste tot, mai pretioase decat nestematele si cainii cu covrigi in coada. Drumul meu a avut mereu zambete. Acum le vad. Sunt zambete la mama si la tata, sunt la Psk, sunt acasa, sunt la prieteni, sunt pe strada si oriunde merg. Ma asteapta zambete inainte, iar tot ce trebuie sa fac eu este sa le vad si sa le primesc. Nu-i fain? :)

In perioada "folkista" am facut parte dintr-un grup frumos, cu care repetam diferite piese. Preferata rapsodului era Balada fulgerata de vant. Unul dintre baieti, un tip care nu vorbea mult dar atunci cand o facea merita sa-l asculti (salut, Teo!) ii recomanda constant Visine (solutie pentru ochi). Am avut nevoie de zece ani pentru a incepe sa-mi tratez vederea :). Vad zambetele din jur, si le primesc.

Mai departe, vom vedea.

Balada, in ritmul in care-o cantam si noi: